CSM vrea informare obligatorie pentru mediere!

Azi in CSM Plenul a aprobat propunerea mea de a solicita MJ sa promoveze un proiect de modificare a Legii medierii pentru a face aplicabila procedura informarii obligatorii. Iata mai jos motivarea noastra si textele propuse. Prin Legea nr. 115/2012 s-a completat si modificat Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Aceasta din urma lege a avut ca scop principal degrevarea instantelor de un numar important de cauze. De la intrarea ei in vigoare in anul 2008 si pana in prezent numarul medierilor procesuale nu a depasit cateva sute de cauze anual, justitiabilii nefiind falimiarizati cu aceasta institutie. Ca urmare, s-a gandit realizarea unei proceduri de informare. Mai intai prin Legea nr. 370/2009 s-a prevazut in mod imperativ ca organele judiciare sa informeze partile cu privire la posibilitatea si avantajele medierii si sa le indrume sa recurga la ea. In concret, aceasta obligativitate nu a dat rezultate. O noua procedura de informare a fost introdusa prin Legea nr. 115/2002. Astfel, prin aceasta lege: a. a fost modificat art. 2 din Legea 192/2006 care are acum urmatorul continut: ”Art. 2 – (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila raman aplicabile in mod corespunzator.” b. a fost introdus in lege art. 601 cu urmatorul continut: “(1) In litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii (…)”. Prin urmare, nu medierea ar fi obligatorie, ci doar participarea partilor/partii la sedinta de informare. Acest text ridica insa problema eficientei noii proceduri, atat timp cat legea nu prevede nicio sanctiune a neindeplinirii sale. Singura sanctiune care se poate aplica este cea din art. 1081 din C. pr. civ.: “(1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel: 1. cu amenda judiciara de la 50 lei (RON) la 700 lei (RON): f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care a acceptat, potrivit legii”. Aceeasi reglementare este preluata si de art. 187 din Noul C.pr.civ. ”Incalcarea obligatiilor privind desfasurarea procesului. Sanctiuni: (1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel: 1. cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei: f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care a acceptat, potrivit legii”. Ca urmare, singura sanctiune a neparticiparii la sedinta de informare cu privire la mediere este doar pentru partea care a acceptat procedura, dar care nu s-a prezentat la ea, tergiversand astfel solutionarea cauzei. Oricum, chiar daca se aplica amenda judiciara, nu exista vreo sanctiune cu privire la cererea de chemare in judecata introdusa, instanta fiind tinuta sa continue solutionarea cauzei. Ceea ce lipseste de efect noua procedura, al carei scop este convingerea partilor de a ramane in mediere si a degreva astfel instantele. Ca urmare, pentru a da eficienta noii proceduri de informare care este obligatorie potrivit art. 2, introdusa prin art. 601, este nevoie de o prevedere cu privire la consecinta nerespectarii sale. Intrucat la procedura de informare se poate apela inainte de sesizarea instantei, dar si ulterior acesteia, este nevoie ca noul text sa priveasca ambele ipoteze. Astfel, propunem ca dupa art. 2 alin. 1 sa se introduca un nou alineat, alin. 1 ind. 1, cu urmatorul continut: ”Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 601lit. a-f din lege.” In felul acesta accesul partilor la justitie nu este impiedicat: procedura de informare este sumara, este gratuita (art. 61 alin. 1 teza a treia din lege), daca nu s-a apelat la ea mai inainte de formularea cererii de chemare in judecata, aceasta lipsa poate fi complinita pe parcursul judecatii si actiunea poate fi introdusa din nou daca este urmata procedura de informare. De asemenea, intrucat sedinta de informare nu poate avea loc decat cu participarea ambelor parti, este evident ca, in situatia in care paratul nu se prezinta sau nu accepta informarea, nu se poate incheia un proces verbal de informare, potrivit art. 60 ind. 1 alin. (2) din lege. In acest caz, se impune modificarea acestuia, dupa cum urmeaza: “(2) In sensul alin. (1), dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii intr-o anumita materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parţi refuza, in scris, in mod explicit, informarea ori nu raspunde invitatiei mentionate la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta de doua ori la rand la datele fixate pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei si judecatorul va trece la judecarea cauzei” Dat fiind faptul ca Legea nr. 115/2002 este deja in vigoare si art. 601 va fi aplicabil de la 9 ianuarie 2013, opinam ca ar fi necesara introducerea textului propus pe cale de Ordonanta de urgenta a Guvernului. Cristi DANILEȚ Judecator, Membru CSM Sursa: Juridice.ro

Medierea! Obligatorie sau voluntară?

Medierea este obligatorie din respect pentru noi! Parerile sunt pro si contra. Firesc pentru ca suntem fiinte individuale, care avem experiente proprii si gandim pentru noi insine. Legea spune ca medierea este voluntara, dar tot ea ne permite sa hotaram pentru noi in cadrul medierii, cum consideram ca e mai bine in acea situatie, tinand cont de acele aspecte ale vietii noastre care ne caracterizeaza si ne intregesc ca oameni (afecte, sentimente, morala, bunatate, intelegere, acceptare). Asa ca, in aceste randuri, voi proceda ca in mediere. O sentinta data de cineva din afara noastra este legala, fara a acoperi insa ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi. O hotarare de divort in care scrie ca este desfacuta casatoria ne spune doar ca in fata legii nu mai suntem sot si sotie si cu siguranta nu ne spune si nu ne poate obliga sa nu mai simtim iubire, dor, melancolie, regrete, speranta. Legal suntem liberi sa facem ce vrem, moral, ne ducem obligatiile si experientele rezultate din casnicie mai departe. Exista legi care obliga parintii sa-si intretina copiii, fara a exista legi care sa oblige copiii sa-si ingrijeasca parintii. Cu toate astea, copiii vad de parintii lor. Pentru ca asa considera ei ca e moral. Asa vor ei. Exista insa parinti care isi abandoneaza propriii copii. Nu e nici legal, nici moral, dar reprezinta vointa lor. Asa vor ei. Ne dorim sa traim o viata frumoasa, in liniste, iar cand apare un conflict in relatiile noastre ne simtim amenintati, pierdem controlul asupra situatiei si ne speriem. Ajungem sa ne aparam atacand. Ne consumam energia, timpul, banii, sanatatea, pacea sufletului si ne irosim viata in lupta pentru linistea noastra, pe care o meritam. Acum se poate si altfel. In mediere partile se percep si se trateaza ca persoane in intregul lor. Au libertatea de a vorbi despre ce le doare cu adevarat, au siguranta ca eu, mediatorul, le ascult, ca tot ce discutam ramane in biroul mediatorului. Dupa ce isi descarca povara de pe suflet si minte, pot gasi cea mai buna solutie a situatiei in care sunt. Informarea privind procedura si beneficiile medierii este GRATUITA. Dupa ce o persoana ajunge sa stie de existenta acestei solutii alternative de rezolvare a conflictelor de interese, este alegerea ei daca merge mai departe pe acest drum. Mediatorul este “angajatul” tuturor partilor care intra in mediere. Fiind o persoana din afara, neimplicata emotional si fara interes propriu in cauza, comunicarea mediatorului cu partile este directa, iar in comunicarea dintre parti este intermediarul care ii ajuta sa se inteleaga reciproc si sa isi rezolve neintelegerea. Mediatorul este neutru si impartial. Medierile sunt private, au loc la orele si zilele stabilite de comun acord intre parti si mediator, tinand cont de programul fiecaruia. Discutiile sunt informale, mediatorul nu judeca partile, nu are nevoie de martori. Conflictele se rezolva in 2-3 sedinte de mediere sau chiar una. Parti care au fost in proces 2 ani de zile (17.520 ore de griji si neliniste) au ajuns la acord dupa 2 sedinte (5 ore). Parti care riscau sa stea, nu se stie cat timp, in proces, fara sa se poata bucura de dreptul si bunul lor, au ales medierea si in 2 saptamani au avut bucuria de a reveni la viata lor. Mai linistiti, mai buni. Si asta cu costuri stiute de la inceput si in timpul dorit de ei. Daca avem o neintelegere sau un conflict cu cei apropiati sau dragi noua, cu partenerul de afaceri, seful de la serviciu sau colegul de munca, depinde doar de noi, de increderea in noi si vointa noastra personala de a rezolva situatia prin mediere. Medierea ofera avantaje celor care apeleaza la ea. Unele sunt financiare, altele nu pot fi evaluate in bani (sanatate, timp, liniste, multumire, relatii bune), dar contribuie la calitatea vietii noastre si mai ales, reprezinta ceea ce vrem noi. Vointa noastra se regaseste in acordul de mediere. Eu, mediatorul, nu vand vise si sperante ci va daruiesc ocazia de a ajunge la ele si a le trai. Legal, medierea este voluntara. Moral, din respect pentru noi si viata noastra, este obligatorie. Anca Lucia STANCU, mediator Sursa: Juridice.ro

Lansare de carte la Oneşti - Mediatorul, conciliator în speţele bancare!

Centrul de Mediere, Servicii Juridice şi Arbitraj a organizat Evenimentul ’’Lansare de CARTE chiar şi WORKSHOP’’, la Cafeneaua Literară din Oneşti, în data de 24 Noiembrie 2012, orele 11:00. Au participat activ mediatori din Oneşti - Centrul de Mediere, Servicii Juridice şi Arbitraj, Bacău - Centrul de Mediere Bacău şi Centrul Regional de Mediere Bacău şi Focşani, cărora le mulţumim şi pe acestă cale. Ne-am bucurat, de asemnea, de prezenţa reprezentanţilor băncilor din Oneşti, atât din eşalonul de conducere cât şi din segmentul de relaţii publice. Cu acestă ocazie, D-na Mediator Georgescu Maricica, membru al Asociaţiei de mediatori din domeniul financiar-bancar FINBAN, a lansat Cartea "Mediatorul, conciliator în speţe bancare", Editura Mustang, 2012. Intâlnirea a a avut un caracter nonformal şi interactiv cuprinzând exemple practice, din speţe privind conflictele bancare, chiar de la autoarea cărţii, care are experienţa, abilităţile şi argumentele necesare şi a explicat la obiect, procedura şi avantajele medierii în acest domeniu, urmate de discuţii libere şi întrebări, şi nu în ultimul rand, contacte cu reprezentanţii sistemului bancar. Concluziile desprinse din workshop-ul de la Oneşti converg în direcţia unei acţiuni comune la nivel naţional şi lobby pentru persuadarea Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) şi/sau Banca Naţională a României (BNR) să susţină iniţiativa de modificare a legislaţiei financiar bancare şi accentuarea utilizării mijloacelor alternative de soluţionare a disputelor între clienţi şi bănci; intensificarea activităţii mediatorilor la nivelul departamentelor juridice ale băncilor pentru prezentarea avantajelor utilizării serviciului de utilitate publică - medierea şi accederea la mediator în situaţiile în care mijloacele interne de comunicare între client şi bancă sunt în impas sau se blochează; colaborarea la nivel de protocol încheiat cu băncile în vederea promovării medierii ca mijloc alternativ de soluţionare a disputelor client-bancă şi organizarea de campanii de informare a cetăţenilor/clienţi ai băncilor despre mediere şi educare a acestora prin comunicare cu privire la mijloacele de depăşire a situaţiilor de impas în achitarea obligaţiilor care le au faţă de bancă; precum şi continuarea promovării la nivel individual a mediatorilor ca promotori ai schimbării şi profesionişti ai artei dialogului care au abilităţile necesare şi autorizarea dată de Legea nr.192/2006 şi Consiliul de Mediere din România pentru a soluţiona orice tip de dispute. Interactivitatea participanţilor a convins de utilitatea şi necesitatea unor astfel de acţiuni, care coroborate, contribuie la însuşirea şi perfecţionarea metodelor alternative de rezolvare a disputelor, altele decât instanţele tradiţionale, conform noilor prevederi ale directivelor europene în domeniu. Mediator, Robert-Ionuţ Chiriac, Centrul Regional de Mediere Bacău

Statutul profesiei de mediator prinde contur la Comisia consultativă a corpului profesional!

În data de 17.11.2012 a avut loc la Braşov şedinţa comisiei consultative a corpului profesional al mediatorilor, conform celor stabilite de participanţii la întâlnirea precedentă de la Piatra Neamţ din 21.09.2012 şi convocării publicate de coordonatori pe site-ul Consiliului de mediere şi grupul de discuţii cc@cmediere.ro. Deşi iniţial invitaţia de găzduire a fost lansată de către reprezentantul A.M.A. Braşov, aceasta nu a mai onorat-o, în schimb s-au oferit ca gazde managerii Asociaţiei UZAMINT Braşov, dna Mariana Belbiţă şi dl. Constantin Mihaiu, care au oferit un cadru deosebit şi nemaiîntâlnit până acum la Bucureşti sau în ţară, lucru pentru care atât noi cât şi ceilalţi participanţi mulţumim foarte mult înainte de toate. Din partea Consiliului de mediere (CM) au participat dna Mocan Angelica şi dna Ioana Marin, iar şedinţa a fost condusă de coordonatorul Trifescu Valentin. La şedinţă au participat aproximativ 30 de mediatori, care au reprezentat 25 asociaţii profesionale ale mediatorilor înscrise în Registrul Naţional al CM, astfel: 1. Belbiţă M. – Uzamint BV, 2-3. Trifescu V. – As.CM Piatra Neamţ şi As. CM Ploieşti, 4. Ivanov G.N. – As. PM Transilvania, 5. Ichim G. – ACM Bacău, 6. Alexandru M.I. – A.C.M. Baia Mare, 7. Mocanu I. – ACM Vrancea, 8. Ghigea V. – A. Colegiul Med. Bacău, 9. Bonţeanu S. – As. Med. Mureş, 10. Asofronie C. – As. Med. Galaţi, 11. Dinu N. – As. PROPAC Oradea, 12. Arhire N. – As. R.Med.Aut. Moldova, 13. Lala D.I. –As.M OLG Sibiu, 14. Ciorobea A. – APMR, 15.-16 Antohe G. – AMA Braşov şi As. Med. Ardeleni, 17. Manea D. – Centrul S.D.M. Constanţa, 18. Iacob A. –As.CM Constanţa, 19. Găman C. – As. CRM Bacău, 20. Borzan D. – As.Med. P. Bistriţa, 21. Vlaicu R. – As. B.M. Dâmboviţa, 22-23. Ionică D. – As. Colegiul Med. Bucureşti şi As. FINBAN, 24. Stan D.D. – As. Camera Med. Iaşi, 25. Văduva M. – As. PROCONSENS Bucureşti. Ordinea de zi a avut un singur punct: Statutul profesiei de mediator, document ce trebuie adoptat de CM în termen de 60 de zile de la republicarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi exercitarea profesiei de mediator, în baza art. V din Legea nr. 115/04.07.2012 de modificare a legii medierii. Menţionăm că în acest scop CM a stabilit un grup de lucru format din 6 membri prin Hotărârea nr. 731/31.08.2012, a aprobat o Procedură de elaborare şi adoptare a statutului prin Hotărârea nr. 781/31.08.2012 şi a desemnat un coordonator prin Hotărârea nr. 845/28.09.2012, dar deocamdată nu s-a făcut altceva, iar republicarea legii va fi realizată când se va considera oportun de către CM. Pe această linie, discuţiile au început din aprilie în comisia consultativă, la Piatra Neamţ în 21.09.2012 a fost desemnat dintre voluntari un colectiv de lucru format din mediatorii Trifescu Valentin, Chelariu Romeu şi Asofronie Constantin pentru realizarea unui material comun din cele două proiecte publicate pe site-ul CM şi s-a adoptat o structură în 9 capitole ale viitorului statut. Atunci a fost prezentat şi alt proiect de către dl. C. Zbora Ciurel, publicat şi acesta ulterior şi distribuit comisiei şi celorlalţi mediatori pe site şi email. De asemenea, după prezentarea celor 3 variante de organizare a corpului profesional al mediatorilor, s-a convenit ca discuţiile asupra capitolului IV Organizare să fie prelungite, urmând ca să se analizeze şi să se voteze de către reprezentanţii asociaţiilor interesate celelalte capitole în 17.11.2012. După salutul gazdelor, mulţumirile participanţilor către acestea, informarea din partea CM şi efectuarea prezenţei şi stabilirea secretariatului şedinţei, sub conducerea coordonatorului Trifescu au început discuţiile pe articole la proiectul comun şi aprobarea acestora de către reprezentanţii asociaţiilor. Reprezentantul As. Med. Galaţi a propus includerea unui capitol „Pregătirea mediatorilor”, propunere care a fost acceptată de reprezentanţii asociaţiilor, urmând a se prelua reglementările existente şi cele necesare în domeniu, aşa cum au stabilit şi alte profesii. Nu au lipsit nici de această dată opozanţi ai continuării demersului, ca şi când aplicarea legii este facultativă, după interesele unor grupuri care vor să impună, ca şi până acum, tratarea profesiei ca o rudă săracă şi neavenită, la masa celorlalte profesii liberale, între care se mândresc că aparţin, fără acoperirea de facto. Este vorba de opoziţia reprezentanţilor aceloraşi asociaţii: Colegiul Mediatorilor Bucureşti, APMR, AMA Braşov, PROCONSENS, mai nou Asociaţia Mediatorilor Ardeleni, As. FINBAN, Camera Mediatorilor Vrancea, care nu acceptă şi tergiversează din motive proprii elaborarea şi adoptarea statutului, dar mai ales organizarea unitară a corpului profesional. A contat însă poziţia constructivă la dezbateri şi dorinţa de a realiza ceea ce legea, CM şi majoritatea asociaţiilor au stabilit, din partea mediatorilor Ichim Gabriela, Daniela Manea, Mariana Belbiţă, Constantin Asofronie, Cătălin Găman, Anca Iacob, Doina Stan, Marina Alexandru şi alţii, de partea cealaltă făcându-şi „datoria” opozanţii prin M. Văduva, A. Ciorobea, G. Antohe, I. Mocanu, D. Ionică. Fără pauza de masă, majoritatea participanţilor au votat conţinutul proiectului, urmând ca până pe 23 noiembrie, grupul de lucru să-l finalizeze, mai puţin capitolul Organizare, pe baza proiectelor puse în dezbatere, cu completări din lege, ROF al CM şi unele hotărâri ale acestuia, cu referinţă la profesia de mediator. Au fost înregistrate voturi „pentru” de la reprezentanţii a 18 asociaţii profesionale şi 7 voturi „împotrivă” din partea asociaţiilor amintite mai sus. Participanţii au stabilit următoarele măsuri: 1. Forma aprobată a proiectului va fi prezentată la CM în 23.11.2012 pentru aprobarea în şedinţa CM a postării pe site, în vederea dezbaterii publice şi consultării asociaţiilor şi celorlalţi mediatori, timp de 30 de zile. 2. Pentru Capitolul Organizarea profesiei să se primească la comisie şi alte propuneri motivate cu text şi electronic până cel târziu la 15.12.2012. 3. Organizarea unei alte şedinţe extraordinare a comisiei consultative în jurul datei de 15.12.2012 sau în preziua Conferinţei naţionale a mediatorilor pentru finalizarea şi a acestui capitol, care să fie prezentat CM şi asociaţiilor în vederea aprobării. În final s-a mulţumit participanţilor pentru eforturile de prezentare la şedinţă şi contribuţia la elaborarea proiectelor, asociaţiilor interesate care au trimis reprezentanţi cu propuneri şi s-a solicitat ca grupul de lucru al membrilor CM să analizeze proiectul şi să participe la viitoarea şedinţă a comisiei cu forma acceptată a acestuia, astfel încât să poată republica legea medierii până la sfârşitul anului şi să se adopte de către comisia consultativă şi apoi de către Consiliul de mediere Statutul profesiei de mediator, necesar mediatorilor şi impus de art. V din Legea nr. 115/2012. Mediator Asofronie Constantin Sursa: Mediere Galaţi

PROIECT: Planul de promovare a medierii 2013 - 2017!

Legea medierii si organizarea profesiei de mediator nr. 192 din 2006 s-a modificat de trei ori până acum: prin Legea 370/2009, OG 13/2012 şi Legea 115/2012. Constatând că sunt sau vor fi probleme în aplicarea ultimei legi cu privire la informarea asupra medierii care va fi obligatorie în multe cauze începând cu 9 ian. 2013, CdM-CSM-MJ au ajuns la un acord instituţional cu privire la modalităţi de prevenire a acestora. CdM a şi aprobat un Ghid pentru organizarea şedinţei de informare. O problemă majoră tot rămâne. De data aceasta nu ţine de aplicarea legii, ci de către cunoaşterea de către publicul larg si de către profesioniştii din sistemul de justiţie a instituţiei medierii. De aceea, cred că este nevoie de un efort conjugat pentru implementarea reală a medierii în România. Deocamdată, avem un număr mare de mediatori dar un număr foarte mic de medieri. În acest context, propun un PLAN DE PROMOVARE A MEDIERII pentru perioada 2013-2017. Aştept propuneri de definitivare a acestui proiect pe care intenţionez să îl propun apoi spre discuţie şi aprobare grupului interintituţional constituit din cele trei entităţi enumerate mai sus. Sursa: Blog Cristi Danilet

Convocarea Comisiei Consultative a Corpului Profesional a Mediatorilor!

Stimaţi Colegi, Şedinţa Comisiei Consultative a Corpului Profesional, se replanifică pentru ziua de sâmbătă, 17.11.2012, ora 10.00. Loc de desfăşurare: Braşov, sediul Asociaţiei Profesionale UZAMINT, str. Piaţa Sfatului nr. 4, Tel: 0723.300.671. Ordinea de zi: Elaborarea STATUTULUI PROFESIEI DE MEDIATOR. Asociaţiile profesionale ale mediatorilor care doresc să participe la şedinţă vor desemna câte un reprezentant propriu sau vor da mandat scris (semnat şi ştampilat de către reprezentantul legal al asociaţiei) unui reprezentant al altei asociaţii a mediatorilor. Vă adresăm rugămintea să comunicaţi prin e-mail, la Consiliul de Mediere, până cel mai târziu 15.11.2012, ora 14.00, în format scanat, împuternicirile şi mandatele de reprezentare, pentru a cunoaşte din timp numărul participanţilor la şedinţă, urmând ca acestea să fie depuse în original la coordonatorul Comisiei Consultative, pe timpul şedinţei. Pentru analiză şi dezbateri, ataşăm două proiecte de Statut: - proiectul de statut al cărui structură a fost prezentată în şedinţa Comisiei Consultative de la Piatra Neamţ din data de 21.09.2012. - proiectul de statut propus de Biroul mediatorilor asociaţi ”Ciurel, Gradinaru, Ristea, Zbora-Ciurel si Sisman”. Coordonatorii Comisiei Consultative a Corpului Profesional Din partea CENTRULUI REGIONAL DE MEDIERE BACAU va participa DL.Mediator GAMAN CATALIN - Centrul de Mediere, Servicii Juridice si Arbitraj Onesti

Obligativitatea informarii cu privire la mediere !

Astfel cum afirmam in articolul precedent, medierea se afla intr-un trend ascendent in ceea ce priveste schimbarea mentalitatii, increderii si perceperii acestei metode ca un mijloc real de solutionare a disputelor. Desi statisticile arata ca numarul disputelor solutionate prin aceasta procedura este scazut, dar intr-o linie ascendenta, interesul pentru mediere si pentru profesia de mediator este in continua crestere. Raportul privind starea justitiei in anul 2011 arata ca instantele au incuviintat, in anul 2011, un numar de 1525 de medieri in timpul proceselor, fata de doar 258 de medieri in anul anterior. Modificarile aduse Legii 192/2006 privind medierea O dovada a faptului ca medierea a inceput sa capete o noua dimensiune si o importanta crescuta, o reprezinta noile modificari aduse Legii 192/2006 privind medierea, demers ce vine sa confirme preocuparea constanta a legiuitorului in a gasi si promova solutiile cele mai eficiente pentru ca aceasta procedura sa devina un mijloc real si eficient de solutionare alternativa a disputelor. Obligativitatea informarii cu privire la mediere Astfel, incepand cu data de 01 octombrie 2012, odata cu intrarea in vigoare a Legii 115/2012, care a modificat si completat Legea 192/2006, se instituie obligativitatea informarii cu privire la mediere pentru fiecare persoana fizica sau juridica care isi propune sa initieze un proces pe rolul instantelor de judecata, in domeniile expres prevazute de lege - in materie civila, de familie, in materie penala, in domeniul protectiei consumatorului si in alte materii, in conditiile prevazute de lege. Aceeasi obligatie este stabilita si pentru partile care au deja o cauza pendinte pe rolul instantelor de judecata. Desi discutiile care se pot naste pe marginea acestui subiect sunt mai ample, doua sunt aspectele pe care ne propunem sa le analizam in legatura cu aceasta interventie legislativa: ce inseamna informarea obligatorie si daca medierea a devenit o procedura „obligatorie” in lumina noilor modificari asupra legii privind medierea - intrebari la care vom raspunde in cadrul acestui articol; care sunt sanctiunile care intervin in cazul incalcarii obligatiei de a parcurge etapa obligatorie a informarii si care este eficienta acestor dispozitii legale - intrebari ce vor face subiectul unei analize in articolul viitor pe aceasta tema. Ce inseamna informarea obligatorie? Prin informare obligatorie cu privire la mediere intelegem acea etapa prealabila incheierii contractului de mediere prin care mediatorul ajuta partile ca, in cunostinta de cauza, sa accepte rezolvarea neintelegerilor dintre ele prin mediere. Concret, in cadrul unei sedinte, mediatorul informeaza partile despre avantajele medierii, scopul si limitele medierii, rolul mediatorului, efectele juridice ale medierii si ale acordului de mediere, fara insa a se intra în detalii legate de cauza. Fiecare parte are dreptul sa isi aleaga mediatorul, informarea urmand a fi realizata de catre mediatorul ales. Aceasta activitate de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia este gratuita. Indiferent daca informarea se face in sedinta comuna sau in sedinte separate, mediatorul va elibera un proces verbal de informare, ce va fi semnat de mediator si de partea sau partile ce au participat la sedintele de informare. Ce se intampla daca paratul in proces evita / nu doreste sa se supuna acestei obligatii? Daca situatia este mai simpla si eficienta, atat din perspectiva timpului si resurselor implicate, in ipoteza in care ambele parti decid sa se prezinte la sedinta de informare privind medierea, lucrurile devin mai delicate cand persoana ce urmeaza a fi chemata in judecata sau paratul in proces evita/nu doreste sa se supună acestei obligatii. Pentru ca in acest caz, fie partea care se prezinta la mediator va trebui sa faca personal demersurile sau eforturile necesare pentru ca cealalta parte sa se prezinte la sedinta de informare, fie mediatorul va adresa celeilalte parti o invitatie insotita de o confirmare de primire, in vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se va transmite de mediator prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului, partea solicitanta urmand a comunica mediatorului toate datele pe care le are la dispozitie pentru a contacta cealalta parte (telefon, email etc.). Ghidul pentru organizarea sedintei de informare privind medierea Lacuna legiuitorului in a stabili explicit modalitatea in care partea solicitanta va face dovada ca a realizat demersurile necesare pentru a aduce partea cealalta la mediere, este acoperita de Ghidul pentru organizarea sedintei de informare privind medierea, adoptat de Consiliul de mediere la data de 28 septembrie 2012, care prevede ca partii i se va elibera un document din care sa reiasa toate demersurile pe care le-a realizat, atasand si copie dupa confirmarea/confirmarile de primire a invitatiei (invitatiilor) pe care le-a transmis. Acest document scris eliberat de mediator are scopul de a dovedi instantei de judecata faptul ca partea care s-a adresat mediatorului a fost de buna-credinta si a incercat sa invite cealalta parte in vederea participarii la sedinta de informare obligatorie. Desi nici legiuitorul si nici Ghidul referit anterior nu disting expres, consideram ca si in aceasta ipoteza, in care nu s-a reusit cooptarea partii adverse la sedinta de informare, persoanei informate i se va elibera un proces verbal de informare. Pentru ca altfel s-ar ajunge la sanctionarea nejustificata a partii diligente, care si-a indeplinit obligatiile stabilite de lege si totodata a realizat demersurile necesare pentru a obtine si informarea partii adverse cu privire la mediere. Promovarea procedurii medierii depinde de intelegerea avantajelor si beneficiilor pe care le implica Primele concluziile care se desprind in legatura cu modificarile survenite asupra legii ce reglementeaza procedura medierii sunt in sensul ca legiuitorul nu si-a schimbat optica in privinta caracterului voluntar al acestei metode alternative de solutionare a disputelor, cel putin in materiile avute in vedere de aceasta modificare, obligativitatea impusa de legiuitor privind doar parcurgerea sedintei de informare cu privire la mediere. Medierea nu a devenit o procedura obligatorie de solutionare a disputelor dintre parti, ceea ce legiuitorul a impus fiind doar parcurgerea sedintei de informare obligatorie cu privire la aceasta procedura. Pe langa beneficiul de a obtine o consacrare legislativa a obligativitatii parcurgerii acestei etape prealabile de informare, atat in Legea privind medierea, in cazul anumitor materii, dar si in Codul de procedura civila la art. 7201, in privinta disputelor contractuale dintre profesionisti (in cazul acestora din urma legiuitorul reglementand si un efect suspensiv al termenului de prescriptie pe o perioada de cel mult 3 luni), in realitate marele castig pe care interventia legiuitorului il aduce este pasul inainte pe care il propune spre cunoasterea acestei metode alternative de solutionare a disputelor. Pentru ca cea mai eficienta metoda de a obtine o schimbare s-a dovedit a fi insasi impunerea ei; practica dovedind ca ori de cate ori am fost constransi sa apelam la parghiile necesare pentru a cunoaste o anumita procedura, schimbarea s-a produs. Oricat de ciudata ar parea concluzia noastra in acest sens, cert este ca nu numai in Romania, dar la nivelul intregii Uniunii Europene, reticenta in a apela la aceasta metoda alternativa a disputelor, si a celorlalte in general, este generata de lipsa de cunoastere a acestei proceduri si a beneficiilor pe care le implica, astfel cum rezulta din Raportul Parlamentului European referitor la solutionarea alternativa a litigiilor in materie civila, comerciala si de familie din 13 octombrie 2001. Totodata, experienta altor state a dovedit ca prezenta partilor la mediator ajuta la promovarea acestei metode, nu de putine ori partile exprimandu-si acordul de a solutiona disputa prin mediere, odata cunoscandu-i avantajele. Articol scris de: Dr. Cosmin Vasile, Partener Zamfirescu Racoti Predoiu Monica Strimbei, Avocat Senior Zamfirescu Racoti Predoiu Sursa: Avocatnet.ro

Informarea privind medierea poate fi realizata direct de catre instanta de judecata. Aspecte practice ale procedurii de informare

Potrivit art. 2 din Legea nr. 192/2006 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 115/2012, daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila raman aplicabile in mod corespunzator. Asadar, noua reglementare prevede obligatia partilor de a se prezenta la sedinta de informare privind medierea fie inainte de declansarea procesului, fie in cursul procesului. Sub aspectul redactarii, textul art. 2 din Legea nr. 192/2006 este criticabil intrucat in partea finala a dispozitiei legale citate se face trimitere la un articol inexistent din Codul de Procedura civila. Articolul 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) C. proc. civ. nu este reglementat nici in dreptul pozitiv, nici in Noul Cod de Procedura Civila republicat in data de 03.08.2012 (neintrat in vigoare), astfel ca nu putem cataloga aceasta trimitere decat ca fiind o eroare legislativa. De lege ferenda se impune fie abrogarea tezei finale, fie modificarea cu articolul relevant la care ar fi trebuit sa faca trimitere. Sub aspectul aplicarii legii in timp, apreciez ca dispozitia legala se aplica si proceselor declansate inainte de 1.10.2012, caci art. 725 C. proc. civ. prevede dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche (…). Sub aspectul naturii juridice, participarea la sedinta de informare este o obligatie procesuala a partilor, iar nu o procedura prealabila cum gresit a fost catalogata uneori. Asadar, nu medierea este obligatorie inainte sau in cursul procesului, ci participarea la sedinta de informare cu privire la mediere. Mentionez inca de la inceput ca exista o serie de neconcordante legislative, iar noua obligatie procesuala instituita va naste multe controverse in practica judiciara si doctrina de specialitate. I. DOMENIUL DE APLICARE De lege lata, informarea cu privire la mediere este obligatorie in conflictele in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege, lege care adauga materia conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, in cazul in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor (art. 2 alin. (2) din Legea medierii). Prin exceptie, art. 2 alin. (4) prevede ca nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege. Problematic va fi domeniul de aplicare al legii in momentul intrarii in vigoare a art. 601 din Legea nr. 192/2006 (in data de 09.01.2013) potrivit cu care in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii: a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor; observam ca acest text este inutil, fiind prevazut si de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 192/2006. De lege ferenda ar trebui realizata o uniformizare a dispozitiilor, fiind abrogat art. 2 alin. (2). b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64; c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate; d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura; e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca; f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila. Desi textul face trimitere la o norma din Noul Cod de Procedura civila, aceasta trimitere este acum gresita, caci NCPC a fost republicat, iar articolele renumerotate. Inainte de republicare, art. 999-1018 se refereau la procedura ordonantei de plata si procedura cererilor cu valoare redusa. Chiar si modificat, ne intrebam care va fi soarta acestuia in perioada 09.01.2013 (cand va intra in vigoare) si 01.02.2013 (data intrarii in vigoare a NCPC), intrucat ordonanta de plata este prevazuta de OUG nr. 119/2007 ce va fi abrogata de Legea nr. 76/2011. De lege ferenda se impune modificarea textului de lege astfel: (….) si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 1.013-1.032 din Codul de procedura civila, urmand ca in normele tranzitorii sa se prevada ca pana la intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila, art. 601 lit. f) se aplica procedurilor prevazute de OUG nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale si OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata. Aceasta modificare ar utila intrucat de esenta acestora este celeritatea obtinerii unor titluri executorii in materia creantelor certe, lichide si exigibile, iar informarea cu privire la mediere (realizata fie prin intermediul instantei, fie prin intermediul mediatorilor), nu va face decat sa intarzie procesele. Modificarea se impune si pe o interpretare a fortiori a art. 2 alin. (5) din OUG nr. 119/2007 care prevede ca procedura concilierii prealabile reglementate de art. 7201 C. proc. civ. nu este obligatorie in cazul ordonantei de plata. Or, cu atat mai mult, fiind o procedura urgenta, nu ar trebui sa fie obligatorie informarea asupra medierii. De altfel, acest text a facut de curand obiectul controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 303/2012, Curtea constata ca procedura ordonantei de plata reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 este o procedura derogatorie de la dreptul comun, fiind o procedura speciala, simplificata si rapida de recuperare a creantelor certe, lichide si exigibile, neconditionata de existenta concilierii directe, care ar fi contrara scopului urmarit de legiuitor, acela de a asigura celeritatea solutionarii cererii creditorului. In acest sens, a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei art. 2 alin. (5) din OUG nr. 119/2007. Aceeasi remarca se impune si in cazul somatiei de plata prevazute de OG nr. 5/2001, nici in acest caz nefiind necesara concilierea prealabila. Observam de asemenea ca doar in litigiile civile cu valoare mai mica de 50.000 lei partile vor avea obligatia informarii. Astfel, art. 2 va trebui coroborat cu aceasta dispozitie. Intre timp insa, trebuie subliniat ca inainte de intrarea in vigoare a art. 601 din Legea medierii, in toate litigiile civile indiferent de valoare, partile vor avea obligatia informarii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 2 alin. (4) din lege. g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul. (2) In sensul alin. (1), dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii intr-o anumita materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. II. PROCEDURA INFORMARII CU PRIVIRE LA MEDIERE a) Informarea realizata de instanta de judecata Deosebit de interesanta este dispozitia art. 6 din Legea nr. 192/2006 care prevede ca organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele. Asadar, desi informarea asupra procedurii medierii poate fi realizata de mediator, in egala masura va putea fi realizata de instanta in cadrul unei sedinte de informare. Nimic nu va impiedica instanta sa realizeze aceasta informare in cadrul sedintei de judecata. Observam ca legea instituie chiar obligatia, iar nu posibilitatea instantei sa informeze partile (textul stipuleaza “autoritatile cu atributii jurisdictionale informeaza partile”). Astfel, instanta de judecata, in virtutea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care prevede ca solutionarea litigiilor intr-un termen rezonabil, dar si in virtutea art. 6 din Legea nr. 192/2006, va putea informa partile cu privire la avantajele medierii in cadrul sedintei de judecata, urmand a consemna acest aspect in incheierea de sedinta. De asemenea, art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevede ca in litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecatorul poate invita partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Textul de lege nu distinge intre informarea facuta de instanta de judecata (pe care o poate realiza in virtutea art. 6 din Legea nr. 192/2006) si informarea realizata de mediator. Astfel, din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta fara indoiala ca pentru celeritatea procedurii, instanta insasi poate informa partile in legatura cu avantajele medierii. Exista insa anumite materii in care legea prevede ca informarea cu privire la mediere se va realiza strict de catre mediator, cu anumite nuantari. Bunaoara, art. 7207 C. proc. civ. prevede ca in materia litigiilor dintre profesionisti, in cazul in care judecatorul recomanda medierea, iar partile o accepta, acestea se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Cu toate acestea, per a contrarior, daca partile nu accepta medierea, informarea poate fi realizata direct de catre instanta de judecata. Aceeasi nuanta o prezinta si art. 6141 C. proc. civ. potrivit cu care in fata instantei de fond, aceasta va starui pentru solutionarea divortului prin intelegerea partilor. In cazul in care judecatorul recomanda medierea, iar partile o accepta, acestea se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Asadar, daca partile nu accepta medierea, informarea lor se va putea face de catre instanta de judecata. Asa cum am aratat deja, in virtutea art. 6 din Legea nr. 192/2006, a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar si a art. 131 alin. (1) C. proc. civ, instanta de judecata poate realiza ea insasi procedura de informare in cadrul sedintei de judecata. Intrucat legea prevede “prezentarea partilor la sedinta de informare”, instanta ar putea dispune chiar prin citatie aceasta obligatie de prezentare, sub sanctiunea amenzii judiciare (art. 1081 pct. 2 lit. g) C. proc. civ.). Citarea in persoana a partilor se va dispune in temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care in tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Desi legea impune in sarcina instantelor sa informeze partile cu privire la avantajele medierii, apreciem ca nu este exclusa nici posibilitatea ca instanta sa impuna partilor sa se prezinte la mediator pentru informare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 192/2006, medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator. Asa cum am aratat, art. 2 din Legea nr. 192/2006 prevede ca partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea. Fiind astfel vorba despre o obligatie procesuala, judecatorul va pune in vederepartilor sa se prezinte la sedinta de informare si sa depuna procesul-verbal de informare in virtutea art. 129 alin. (2) C. proc. civ. care prevede ca judecatorul va pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor din proces si va starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei. Instanta nu poate impune insa un anumit mediator, caci art. 5 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, partile au dreptul sa isi aleaga in mod liber mediatorul. De asemenea, potrivit art. 61 din Legea medierii, in cazul in care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor sau la propunerea oricareia dintre acestea ori la recomandarea instantei, cu privire la drepturi asupra carora partile pot dispune potrivit legii. Apreciez ca in aplicarea tuturor textelor mentionate va exista o practica neunitara intrucat unele texte sunt imperative, iar altele dispozitive. b) Informarea realizata de mediator Spre deosebire de informarea realizata de instanta de judecata, cea realizata de mediator poate fi derulata fie inainte de declansarea procesului, fie ulterior. Avantajul, pentru profesionistii care se vor judeca in procedura contencioasa de drept comun, este faptul ca aceasta procedura exonereaza profesionistul de realizarea concilierii prealabile in conformitate cu art. 7201 C. proc. civ. ce prevede alternativ incercarea de solutionare a conflictului prin conciliere si mediere. In schimb, realizarea concilierii prealabile nu exonereaza profesionistul de informarea cu privire la mediere, caci art. 2 din Legea nr. 192/2006 nu prevede nicio exceptie. De observat ca exista o neconcordanta nefericita intre dispozitiile intrate in vigoare ale Legii nr. 115/2012 si dispozitiile neintrate in vigoare ale acestui act normativ. Daca articolul 2 (in vigoare) impune ambelor parti sa se prezinte la sedinta de informare, art. 601 (ce va intra in vigoare la data de 09.01.2013 , conform art. II din Legea nr. 115/2012), prevede ca partile si/sau partea interesata are aceasta obligatie. Astfel, art. 601 va completa art. 2 si in opinia mea vor trebui interpretate in sensul ca sedinta de informare nu va trebui sa fie amanata din culpa uneia dintre parti, ea incheindu-se prin redactarea si semnarea de mediator si partea prezenta a unui proces-verbal de informare, iar in cazul sedintei de informare realizate de instanta, prin consemnarea acestor aspecte in incheierea de sedinta. Observam de asemenea ca, spre deosebire de art. 2 care vorbeste despre “sedinta de informare privind medierea”, art. 601 din Lege prevede ca este vorba despre o “sedinta de informare privind avantajele medierii”. Apreciez ca, dincolo de neconcordanta terminologica, este vorba despre una si aceeasi sedinta, in urma careia se elibereaza un singur proces-verbal. Ar fi exagerata masura obligarii partii interesate sa participe la doua sedinte de informare unde sa i se enumere aceleasi informatii. Potrivit art. 43 din Legea medierii, in cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului. Partea solicitanta va furniza mediatorului datele necesare contactarii celeilalte parti. De cele mai multe ori, evident, paratul nu va raspunde invitatiei in vederea informarii si eventual a acceptarii medierii. Potrivit art. 43 alin. (3) daca una dintre parti refuza, in scris, in mod explicit, medierea ori nu raspunde invitatiei mentionate la alin. (1) ori nu se prezinta de doua ori la rand la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata. Desi legea nu prevede, apreciez, asa cum am subiniat si anterior, ca mediatorul este obligat, ca in cazul in care una din parti nu se prezinta, sa incheie un proces-verbal in care sa consemneze ca partea prezenta a fost informata cu privire la procedura medierii, urmand ca acest document sa fie transmis fie de mediator, fie de parte la dosarul cauzei pentru a se face dovada indeplinirii obligatiei. Alaturi de acest document trebuie atasata confirmare de primire a invitatiei adresate partii adverse. Documentele mentionate vor face dovada indeplinirii obligatiei prevazute de art. 2 si art. 601 din Legea nr. 192/2006. Acest lucru va fi prevazut expres incepand cu 09.01.2013 caci art. 601 prevede: dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii intr-o anumita materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. III. SANCTIUNEA PENTRU NEINDEPLINIREA OBLIGATIEI DE PARTICIPARE LA SEDINTA DE INFORMARE Legea nr. 192/2006 nu prevede sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei partilor de a se prezenta la sedinta de informare. Fiind o obligatie procesuala, apreciez ca se aplica Codul de Procedura civila, singura sanctiune care poate interveni pentru ambele parti fiind amenda judiciara. Aceasta difera in functie de circumstante. Poate fi de la 50 la 700 lei in conditiile in care partile accepta in fata instantei sa participe la sedinta de mediere, dar ulterior nu se prezinta la mediator, conform art. 1081 pct. 1.lit. f) C. proc. civ. sau poate fi de la 30 la 500 de lei in cazul in care instanta pune in vedere partilor sa se prezinte la sedinta de informare (realizata de instanta) sau sa se prezinte la mediator pentru sedinta de informare si sa depuna procesul-verbal intocmit, iar acestea nu se conformeaza (art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. g). In cazul reclamantului, pentru neindeplinirea acestei obligatii, instanta poate dispune si suspendarea cauzei, in temeiul art. 1551 C. proc. civ. Asadar, fiind vorba despre o obligatie procesuala, iar nu despre o procedura prealabila, este gresita opinia potrivit careia actiunea poate fi respinsa ca prematur introdusa ori ca inadmisibila, pentru simplul motiv ca legea nu prevede o asemenea sanctiune. IV. ONORARIUL MEDIATORULUI Regula in materia onorariului perceput de mediator este prevazuta de art. 26 alin. (1) din Legea medierii ce prevede ca mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu partile, precum si la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere. Prin exceptie, pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu. Fiind vorba de o exceptie, aceasta trebuie interpretata in acord cu principiul exceptio est strictissimae interpretationis et applicationis, prevazut de art. 10 C. civ. Astfel, interpretandu-se restrictiv observam ca doar daca urmeaza sa se incheie un contract de mediere, informarea este gratuita, in caz contrar datorandu-se onorariu. Daca partile nu se prezinta la mediator impreuna, ramane in sarcina partii interesate sa depuna toate diligentele necesare pentru a dovedi indeplinirea obligatiei prevazute de art. 2 din Legea medierii. Astfel, prezentandu-se la mediator, partea va trebui sa incheie un contract de premediere, in temeiul caruia mediatorul va trimite invitatie la sedinta de informare celeilalte parti. In caz de neprezentare a partii adverse, mediatorul trebuie sa elibereze solicitantului un proces-verbal care sa constate prezenta acestuia la sedinta de informare precum si dovada primirii de adversar a invitatiei mentionate. Intrucat aceste activitati nu se incadreaza in categoria “procedurii informarii”, mediatorul va percepe onorariu in temeiul contractului de premediere. In concluzie, daca partile se prezinta de buna-voie la mediator informarea este gratuita. Insa, daca una din parti a incheiat un contract de premediere in temeiul caruia a fost trimisa invitatia, solicitantul achita onorariu pentru procedura de invitare la sedinta de informare, urmand ca informarea si incheierea procesului-verbal de informare sa fie gratuite. Mentionam ca in “Ghidul privind organizarea sedintei de informare privind medierea” (ce are caracter facultativ pentru mediatori) se arata ca “mediatorii nu pot fi obligati sa faca informarea cu privire la mediere pentru care conform legii nu poate pretinde onorariu avand dreptul de a refuza preluarea unui caz potrivit art. 27 alin. (2) coroborat cu art. 61 alin. (2) si art. 26”. V. ONORARIUL MEDIATORULUI SE INCLUDE IN CHELTUIELILE DE JUDECATA In opinia mea, fiind vorba despre diligente in vederea indeplinirii unei obligatii procesuale, costul contractului de premediere este un cost procesual suportat de partea care castiga si care trebuie inclus in cuantumul cheltuielilor de judecata. Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, onorariul trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si de obiectul conflictului. Ce se intampla in situatia in care acest onorariu este nerezonabil? Daca onorariul avocatului poate fi cenzurat de catre instanta de judecata in temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu acelasi lucru se poate intampla cu onorariul mediatorului, in temeiul principiului exceptio est strictissimae interpretationis et applicationis. Observam ca nici art. 451 din Noul Cod de Procedura Civila nu prevede o asemenea posibilitate. De lege ferenda s-ar impune completarea acestui articol in sensul posibilitatii reducerii onorariului mediatorului din cuprinsul cheltuielilor de judecata. Potrivit art. 275 C. proc. civ., daca paratul recunoaste la prima zi de infatisare pretentia reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara de cazul in care a fost pus in intarziere inainte de cererea de chemare in judecata. Apreciez faptul ca daca prin invitatia la sedinta de informare, creditorul ii pune in vedere debitorului ca trebuie sa execute obligatia, aceasta invitatie valoreaza punere in intarziere in temeiul art.1.522 alin. (1) si (2) C. civ. Astfel, chiar daca paratul recunoaste pretentia la prima zi de infatisare, el va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata (inclusiv a onorariului mediatorului). CONCLUZII Medierea reprezinta o institutie care functioneaza excelent in alte state, dar care, din punctul meu de vedere, va reprezenta un esec in sistemul juridic romanesc din cauza mentalitatii justitiabililor. Aceasta noua obligatie stabilita de lege in sarcina partilor nu va face decat sa prelungeasca mai mult durata litigiilor, supunand reclamantul la costuri si mai mari. Istoria esecului dispozitiilor art. 7201 C. proc. civ. reprezinta un exemplu elocvent. Dincolo de avantajarea unei categorii profesionale, ratiunea acestei obligatii procesuale a fost de a degreva instantele de judecata incarcate cu un numar prea mare de litigii, insa indeplinirea acestui deziderat va depinde in mare masura de abilitatile mediatorilor, iar un eventual rezultat pozitiv nu va putea fi realizat decat dupa o lunga si serioasa educatie civica a cetatenilor. Profund criticabile sunt textele nou introduse care aduc, asa cum am aratat, o serie de confuzii si necorelari cu alte dispozitii legale. Practica judiciara va fi confruntata cu o serie de intrebari la care, prin prezenta lucrare, am incercat timid sa imi aduc aportul prin raspunsuri bazate pe textele legale incidente in materie. Elena Mihaela ENACHE avocat, Baroul Bucuresti Sursa: Juridice.ro

În ce constă obligaţia părţilor de a se prezenta la mediator înainte de a se duce la judecată!

Aniela Ionescu Badita, mediator autorizat: •Medierea reprezina o evolutie a societatii, trecem de la indarjirea cu care partile incearca sa isi dispute conflictele in instanta, cu judecatori si avocati, intr-un plan amiabil in care partile pot discuta, negocia, pot dialoga •Primul avantaj este cel al celeritatii solutionarii disputelor intre parti. Apreciez ca este un avantaj deosebit, dat fiind ca vorbim de instante care acorda termene si in 2013 •In aceasta situatie, in care conflictul se poate solutiona chiar si la 2-3 ani de la aparitia lui, medierea vine in ajutorul justitiabililor, gasind solutii mult mai rapide •O mediere finalizata cu succes inseamna, de fapt, izvorata de la parti. Nu mediatorul decide, mediatorul este persoana neutra care ajuta partile sa dialogheze, sa ajunga la un consens •Medierea ofera posibilitatea unei discretii mult mai mari. Vorbim de o procedura care nu se desfasoara intr-o sala de judecata, unde sunt 50-100 de oameni care stau si asculta problemele tale •Vorbim de o procedura care se desfasoara intr-un cadru intim si restrans. Vorbim de evitarea unei expuneri publice, care este extrem de importanta, mai ales in conflictele de business •Modificarea introdusa prin legea 115/2012 reprezinta un pas important in ce priveste dezvoltarea medierii in tara noastra. Vorbim despre obligativitatea informarii partilor despre mediere, nu a medierii •Partile, inainte de pornirea unui litigiu, se prezinta la un mediator autorizat in vederea informatii asupra procedurii de mediere Mediatorul va tine o sedinta de informare, care este gratuita, in care prezinta drepturile, obligatiile partilor, ce presupune si ce avantaje are mediere si, mai ales, care sunt efectele unui acord de mediere Moderator: Valentina Saygo, managing partner Advise Expert Accounting Producator: Anca Dumitrescu, director editorial AvocatNet.ro *Emisiune produsa de LTV.ro pentru Avocatnet.ro

Cum arata procesul-verbal fara de care nu vei mai putea incepe un proces incepand din 2013?

Din 2013 atat persoanele fizice, cat si cele juridice sunt obligate sa participe la o sedinta de informare privind medierea inainte de a ajunge in fata instantei de judecata. Indeplinirea acestei obligatii trebuie dovedita de justitiabili printr-un proces verbal eliberat de mediator. AvocatNet.ro a prezentat astazi modelul acestui document, dar si un ghid complet referitor la modul in care se va desfasura sedinta de informare. Legea nr. 115/2012, care modifica Legea medierii, instituie obligatia de a participa la sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata. Aceasta formalitate prealabila unui proces este gratuita si nu implica parcurgerea intregii proceduri de mediere. Noua obligatie a justitiabililor este prevazuta la art. 60 1, introdus in Legea Medierii, care prevede ca "in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii". Aceasta prevedere intra in 9 ianuarie 2013, termen confirmat pentru AvocatNet.ro si de Roxana Stoian, consilier juridic al Consiliului de Mediere. Consiliul de Mediere a adoptat intr-o sedinta de la finalul lunii septembrie un ghid informativ despre organizarea sedintei de informare privind medierea pentru aplicarea unitara a noilor prevederi. Conform documentului publicat pe site-ul institutiei, sedinta de informare privind medierea, pentru care nu poate fi perceput niciun onorariu, trebuie sa explice in mod obligatoriu drepturile si obligatiile partilor, rolul mediatorului, avantajele medierii, dar si efectele juridice ale acordului de mediere. Ghidul precizeaza ca informarea se va face de acelasi mediator pentru toate partile, in sesiune comuna sau separata, iar mediatorii nu pot fi obligati sa faca informarea cu privire la mediere, avand dreptul de a refuza preluarea unui caz. Dupa parcurgerea sedintei de informare, mediatorul va elibera un proces verbal de informare obligatorie tuturor partilor participante la sedinta (vezi modelul in fisierul atasat ). Documentul trebuie semnat atat de mediator, cat si de toate partile participante la sedinta. "Indiferent daca informarea se face in sedinta comuna sau in sedinte separate, mediatorul va elibera procesul verbal de informare doar dupa ce acesta este semnat de toate partile aflate in conflict, care sunt sau urmeaza sa fie parte intr-un litigiu", arata Consiliul de Mediere, care mai precizeaza ca ca procesul verbal de informare trebuie redactat integral de mediator la calculator, urmand sa contina urmatoarele elemente obligatorii: •antet cu datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei; •numar de inregistrare al procesului verbal (mediatorii vor fi obligati sa tina un Registru special cu numere de inregistrare ale proceselor verbale de informare); •datele de identificare ale mediatorului care a realizat informarea; •data, ora si locul sedintei de informare; •partile participante cu toate datele de identificare; •obiectul conflictului si numarul dosarului, daca este cazul; •decizia partilor in urma informarii si motivarea privind necontinuarea procedurii de medierii; •semnaturile partilor si a mediatorului. Consiliul de Mediere explica in ghidul aprobat la finalul lunii septembrie ca, in cazul in care la mediator se prezinta numai una dintre parti, aceasta are doua posibilitati la dispozitie pentru a aduce si celelalte parti la sedinta comuna referitoare la mediere: fie personal , fie prin intermediul mediatorului. In cazul in care alege a doua varianta, solicitantul va plati mediatorului costul acestui serviciu. Mai exact, in aceasta a doua situatie, solicitantul va incheia cu mediatorul un contract de pregatire a medierii (premediere). In baza acestui contract, mediatorul va trimite celeilalte parti o invitatie cu confirmare de primire pentru a participa la sedinta de informare, impreuna sau separat cu justitiabilul care s-a prezentat deja la mediator. "Contractul de premediere se incheie la solicitarea scrisa a uneia dintre parti avand ca obiect transmiterea unui invitatii catre partea, respectiv partile, indicate de solicitant, in cederea prezentarii la o data si o ora convenita impreuna cu mediatorul pentru informarea obligatorie si gratuita", se mai arata in Ghidul elaborat de Consiliul de Mediere. Acest contract trebuie sa contina in mod obligatoriu: •datele de identificare ale solicitantului; •obiectul pe scurt al conflictului supus medierii din perspectiva solicitantului; •obiectul contractului: demersuri pentru invitarea celorlalte parti la sedinta de informare; •numarul dosarului si instanta, daca este cazul; •partile invitate si datele de contact ale acestora indicate de solicitant; •data, ora si locul stabilite pentru informarea prealabila obligatorie; •pretul serviciului (contractului); •datele de identificare si de contact ale mediatorului. Dupa semnarea contractului, mediatorul va face toate formalitatile pentru convocarea celorlalte parti implicate in conflict la sedinta de informare. Concret, mediatorul va transmite invitatia prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii, iar partea solicitanta trebuie sa furnizeze toate datele necesare contactarii celeilalte parti. In cazul imposibilitatii de prezentare a vreuneia dintre partile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o noua data in vederea participarii la procedura informarii prealabile obligatorii. In cazul in care dupa demersurile legale realizate de mediator, partile convocate refuza in scris sau nu se prezinta de doua ori la rand la sedinta de informare asupra medierii, mediatorul va elibera solicitantului un document din care sa reiasa toate demersurile pe care le-a realizat pentru convocarea celeilalte parti, atasand si copii dupa confirmarile de primire a invitatiilor transmise. Documentul nu reprezinta procesul verbal de informare prealabila obligatorie, ci va reprezenta doar o informare redactata in 2 exemplare originale, semnate numai de mediator. "Acest document scris eliberat de mediator solicitantului are scopul de a dovedi instantei de judecata faptul ca solicitantul a fost de buna credinta si a incercat invitarea partii adverse avand in vedere indeplinirea obligativitatii de participare comuna la procedura de informare prealabila obligatorie conform art. 60^1 din lege", prevede Ghidul. Intr-o asemenea situatie, instanta de judecata va fi cea care decide daca va incepe procesul sau daca va trimite partile la mediator pentru indeplinirea procedurii de informare obligatorie. Ce nu s-a luat in calcul? Desi nu au intrat inca in vigoare, noile prevederi pun deja o multime de probleme de implementare. Intr-o intalnire a Consiliului de Mediere, a Consiliului Superior al Magistraturii si a Minsterului Justitiei, reprezentantii celor trei institutii au constatat o serie de deficiente in aplicarea noilor prevederi, dar si posibilele solutii. Potrivit unui proces verbal redactat in urma acestei intalniri si publicat de judecatorul Cristi Danilet, una dintre probleme este ca legea 115/2012 face trimitere la patru articole din Noul Cod de procedura civila, iar intrarea in vigoare a acestuia s-a amanat pentru 1 februarie 2013, astfel ca se impune amendarea urgenta, cel mai indicat prin OUG, a legii nr. 115/2012. De asemenea, reprezentantii celor trei institutii au propus alcatuirea unor liste cu mediatori disponibili pentru a face informare, care sa fie inaintate organelor judiciare, in conditiile in care este posibil ca nu toti mediatorii din Tabloul Mediatorilor sa fie dispusi sa faca sesiuni de informare, mai ales ca nu pot pretinde niciun fel de onorariu pentru aceste sedinte. Oficialii au mai aratat ca sedinta de informare trebuie sa se realizeze, pe cat posibil, in prezenta ambelor parti si sa aiba loc in fata aceluiasi mediator, altfel nu se implineste scopul legii, acela de a se convinge partile sa accepte in final medierea. "Ca urmare, trebuie asigurata prezenta paratului fie de catre reclamant (pe cheltuiala sa), fie prin invitatie trimisa de catre mediator (pe cheltuiala reclamantului). Numai daca ambele parti participa la sedinta de informare se poate elibera de catre mediator dovada ceruta de lege, altfel documentul eliberat cum ca sedinta de informare nu a avut loc trebuie sa contina explicatia imposibilitatii si atasata dovada invitarii paratului", se mai arata in procesul verbal citat. Reprezentantii Consiliului de Mediere, ai MJ si CSM au mai aratat ca sanctiunea neindeplinirii procedurii prealabile a informarii cu privire la mediere nu este clara, explicand ca: •daca reclamantul, eventual si paratul, accepta medierea si nu merg la sedinta de informare, pot fi amendati (conform legii 202/2010), dar cauza ar trebui sa se deruleze in continuare; •daca paratul este invitat la mediere si nu da curs invitatiei, nu poate fi sanctionat; •daca reclamantul depune actiunea, respectiv victima depune plangerea prealabila si declara expres sau tacit ca refuza sa urmeze procedura de informare, legea ar trebui sa prevada in mod expres sanctiunea inadmisibilitatii cererii. Nu in utimul rand, oficialii celor trei institutii au mai identificat o serie de probleme de desfasurare a sedintei de informare in cateva situatii particulare, pentru care nu au gasit inca solutii. Spre exemplu, nu s-a stabilit ce se intampla cand paratul are domiciliul in alta localitate/tara sau daca reclamantul care doreste informarea nu cunoaste adresa paratului. In mod similar, autoritatile nu au decis inca cum se desfasoara o sedinta de informare cand partile sunt foarte numeroase si ce se intampla daca partile contacteaza simultan mediatori diferiti. Puteti consulta in fisierele atasate: modelul procesului-verbal eliberat de mediatori celor care au participat la sedinta de informare obligatorie. Ghidul privind organizarea sedintei privind medierea. Citeste mai mult: Avocatnet.ro