COMUNITATEA MEDIATORILOR ONEȘTI: Medierea obligatorie: Se poate? Se poate!

vineri, 10 februarie 2012

Medierea obligatorie: Se poate? Se poate!

Consiliul Superior al Magistarturii şi-a exprimat anterior opinia în sensul că este posibilă instituirea unor norme privind obligativitatea pentru anumite părţi, în anuite tipuri de litigii, de se prezenta la şedinţa gratuită de informare, dar nu poate fi condiţionată admisibilitatea cererii de chemare în judecată şi a plângerii prealabile de încheierea unui contract de mediere. Au fost indentificate o serie de cauze pentru care s-ar putea reglementa medierea obligatorie, printre care: - in cazul infractiunilor cercetate la plangere prealabila, dupa formularea plangerii; - in cazul partajului de bunuri comune, fie după investirea instanţei, fie ca o condiţie prealabilă formulării cererii; - in litigiile intre profesionisti sa ramana doar medierea ca procedura prealabila; - in acţiunile pentru acordarea de daune (protecţia consumatorului, malpraxis); - in acţiunile privind dreptul de proprietate (revendicare, partaj, uzucapine, etc.); - in litigiile privind posesia, grăniţuirea, precum şi în orice tip de confict care decurge din raporturile de vecinătate (servituţi, scurgerea apelor, etc.); - in litigiile referitoare la construcţii edificate (pe terenul altuia, asupra imobilului altuia, etc.). - in litigiile privind asociaţiile de proprietari (cu membrii acesteia, cu furnizorii de utilităţi); - in litigiile civile dintre neprofesionişti decurgând din contracte civile; - in litigiile dintre profesionişti şi neprofesionişti decurgând din contracte de utilităţi; - in litigiile în materia insolvenţei, în anumite etape ale procedurii; În ceea ce priveşte modalităţile de motivare a părţilor dintr-un litigiu de a apela la mediere, acestea au fost clasificate în două mari tipuri de reglementări: unele stimulative-recompensatorii şi altele sancţionatorii. Din prima categorie fac parte: restituirea taxelor de timbru în cazul în care litigiul se soluţionează prin mediere, urgentarea încheierii procedurii de judecată prin conferirea caracterului executoriu acordului de mediere încheiat de părţi, inclusiv în timpul vacanţei judecătoreşti. În ceeea ce priveşte mijloacele sancţionatorii, noile reglementări ar putea obliga partea care refuză să se prezinte la mediere să suporte costurile procesului, indferent de soluţia instanţei de judecată, ori amendă judiciară pentru neprezentare la şedinţa de informare, pentru tergiversare. În concluzie, sunt de unanim acceptate beneficiile modificărilor cu privire la introducerea medierii obligatorii în prevederile Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, motiv pentru care susţinem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (BP892/16.11.2011), formulată de un număr de 41 de deputaţi şi senatori, aflat în procedură legislativă la Senatul României: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=16422 Proiectul de modificarea şi completarea Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate fi consultat aici: http://www.cdep.ro/proiecte/bp/2011/800/90/2/pl892.pdf CENTRUL REGIONAL DE MEDIERE BACĂU Mediator, Robert-Ionuţ CHIRIAC

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CE ESTE MEDIEREA?

Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate. Medierea se bazeazã pe încrederea pe care pãrtile o acordã mediatorului, ca persoanã aptã sã faciliteze negocierile dintre ele si sã le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile. (Articolul 1 alin.1 si 2 din Legea nr. 192/2006) Cand se poate recurge la mediere? Dacã legea nu prevede altfel, pãrtile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupã declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sã solutioneze pe aceastã cale orice conflicte în materie civilã, comercialã, de familie, în materie penalã, precum si în alte materii, în conditiile prevãzute de prezenta lege. Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabilã a conflictelor prevãzute de lege. (Articolul 2 alin.1 si 3din Legea nr. 192/2006) Cine sunt mediatorii? Poate fi mediator persoana care îndeplineste urmãtoarele conditii: a) are capacitate deplinã de exercitiu; b) are studii superioare; c) are o vechime în muncã de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere; d) este aptã, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitãti; e) se bucurã de o bunã reputatie si nu a fost condamnatã definitiv pentru sãvârsirea unei infractiuni intentionate, de naturã sã aducã atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere; g) a fost autorizatã ca mediator, în conditiile prezentei legi. (Articolul 7 din Legea nr. 192/2006) Unde gasim un mediator? Mediatorii autorizati sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Consiliul de mediere are obligatia sã actualizeze periodic si cel putin o datã pe an Tabloul mediatorilor si sã îl punã la dispozitie celor interesati la sediul sãu, al instantelor judecãtoresti, al autoritãtilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia. (Articolul 12 alin. 1 si 3 din Legea nr. 192/2006) Unde are loc medierea? Pãrtile aflate în conflict se prezintã împreunã la mediator. În cazul în care se prezintã numai una dintre pãrti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte pãrti invitatia scrisã, în vederea acceptãrii medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigurã confirmarea primirii textului. (Articolul 43 alin. 1 din Legea nr. 192/2006) Cine plateste onorariul mediatorului? Dacã nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de cãtre pãrti în mod egal. (Articolul 45, partea finala din Legea nr. 192/2006) Cum se desfasoara medierea? Medierea se bazeazã pe cooperarea pãrtilor si utilizarea, de cãtre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. Metodele si tehnicile utilizate de cãtre mediator trebuie sã serveascã exclusiv intereselor legitime si obiectivelor urmãrite de pãrtile aflate în conflict. Mediatorul nu poate impune pãrtilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii. Pãrtile aflate în conflict au dreptul sã fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile stabilite de comun acord. În cursul medierii pãrtile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, în conditiile legii. Sustinerile fãcute pe parcursul medierii de cãtre pãrtile aflate în conflict, de persoanele prevãzute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum si de cãtre mediator au caracter confidential fatã de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care pãrtile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participã la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pãstrare a confidentialitãtii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate. Dacã, pe parcursul medierii, apare o situatie de naturã sã afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sã o aducã la cunostinta pãrtilor, care vor decide asupra mentinerii sau denuntãrii contractului de mediere. Mediatorul are dreptul sã se abtinã si sã închidã procedura de mediere, procedând potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplicã în mod corespunzãtor. În aceastã situatie mediatorul este obligat sã restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupã caz, sã asigure continuarea procedurii de mediere, în conditiile stabilite prin contractul de mediere. În cazul în care conflictul supus medierii prezintã aspecte dificile sau controversate de naturã juridicã ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul pãrtilor, poate sã solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicitã punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sãu, mediatorul va evidentia doar problemele controversate, fãrã a dezvãlui identitatea pãrtilor. Procedura de mediere se închide, dupã caz: prin încheierea unei întelegeri între pãrti în urma solutionãrii conflictului; prin constatarea de cãtre mediator a esuãrii medierii; prin depunerea contractului de mediere de cãtre una dintre pãrti. În cazul în care pãrtile au încheiat numai o întelegere partialã, precum si în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecãtoresti sau arbitrale competente. La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevãzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semneazã de cãtre pãrti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Pãrtile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal. Când pãrtile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se redacteazã un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnãturã privatã. Întelegerea pãrtilor nu trebuie sã cuprindã prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice, dispozitiile art. 2 fiind aplicabile. Întelegerea pãrtilor poate fi afectatã, în conditiile legii, de termene si conditii. Întelegerea pãrtilor poate fi supusã verificãrii notarului public în vederea autentificãrii ori, dupã caz, încuviintãrii instantei de judecatã, în conditiile prevãzute la art. 63. (Articolele 50-59 din Legea nr. 192/2006) Se poate renunta la mediere? În orice fazã a procedurii de mediere, oricare dintre pãrtile aflate în conflict are dreptul de a denunta contractul de mediere, încunostintând, în scris, cealaltã parte si mediatorul. Mediatorul ia act de denuntarea unilateralã a contractului de mediere si, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunostintãrii, întocmeste un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere. Dacã una dintre pãrtile aflate în conflict nu se mai prezintã la mediere, fãrã a denunta contractul de mediere în conditiile alin. (1), mediatorul este obligat sã facã toate demersurile necesare pentru a stabili intentia realã a pãrtii respective si, dupã caz, va continua sau va închide procedura de mediere. (Articolul 60 din Legea nr. 192/2006) Ce avantaje are medierea ? Pentru desfãsurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de cãtre instantele judecãtoresti sau arbitrale va fi suspendatã la cererea pãrtilor, în conditiile prevãzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã. Cursul termenului perimãrii este suspendat pe durata desfãsurãrii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnãrii contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutitã de taxa judiciarã de timbru. În cazul în care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea pãrtilor, o hotãrâre, potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedurã civilã. Odatã cu pronuntarea hotãrârii, instanta va dispune, la cererea pãrtii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plãtite pentru învestirea acesteia. (Articolele 62 si 63 din Legea nr. 192/2006)

vineri, 10 februarie 2012

Medierea obligatorie: Se poate? Se poate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sapte Seri Bacau - Ce se intampla azi

Persoane interesate