vineri, 10 februarie 2012

Medierea obligatorie: Se poate? Se poate!

Consiliul Superior al Magistarturii şi-a exprimat anterior opinia în sensul că este posibilă instituirea unor norme privind obligativitatea pentru anumite părţi, în anuite tipuri de litigii, de se prezenta la şedinţa gratuită de informare, dar nu poate fi condiţionată admisibilitatea cererii de chemare în judecată şi a plângerii prealabile de încheierea unui contract de mediere. Au fost indentificate o serie de cauze pentru care s-ar putea reglementa medierea obligatorie, printre care: - in cazul infractiunilor cercetate la plangere prealabila, dupa formularea plangerii; - in cazul partajului de bunuri comune, fie după investirea instanţei, fie ca o condiţie prealabilă formulării cererii; - in litigiile intre profesionisti sa ramana doar medierea ca procedura prealabila; - in acţiunile pentru acordarea de daune (protecţia consumatorului, malpraxis); - in acţiunile privind dreptul de proprietate (revendicare, partaj, uzucapine, etc.); - in litigiile privind posesia, grăniţuirea, precum şi în orice tip de confict care decurge din raporturile de vecinătate (servituţi, scurgerea apelor, etc.); - in litigiile referitoare la construcţii edificate (pe terenul altuia, asupra imobilului altuia, etc.). - in litigiile privind asociaţiile de proprietari (cu membrii acesteia, cu furnizorii de utilităţi); - in litigiile civile dintre neprofesionişti decurgând din contracte civile; - in litigiile dintre profesionişti şi neprofesionişti decurgând din contracte de utilităţi; - in litigiile în materia insolvenţei, în anumite etape ale procedurii; În ceea ce priveşte modalităţile de motivare a părţilor dintr-un litigiu de a apela la mediere, acestea au fost clasificate în două mari tipuri de reglementări: unele stimulative-recompensatorii şi altele sancţionatorii. Din prima categorie fac parte: restituirea taxelor de timbru în cazul în care litigiul se soluţionează prin mediere, urgentarea încheierii procedurii de judecată prin conferirea caracterului executoriu acordului de mediere încheiat de părţi, inclusiv în timpul vacanţei judecătoreşti. În ceeea ce priveşte mijloacele sancţionatorii, noile reglementări ar putea obliga partea care refuză să se prezinte la mediere să suporte costurile procesului, indferent de soluţia instanţei de judecată, ori amendă judiciară pentru neprezentare la şedinţa de informare, pentru tergiversare. În concluzie, sunt de unanim acceptate beneficiile modificărilor cu privire la introducerea medierii obligatorii în prevederile Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, motiv pentru care susţinem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (BP892/16.11.2011), formulată de un număr de 41 de deputaţi şi senatori, aflat în procedură legislativă la Senatul României: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=16422 Proiectul de modificarea şi completarea Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate fi consultat aici: http://www.cdep.ro/proiecte/bp/2011/800/90/2/pl892.pdf CENTRUL REGIONAL DE MEDIERE BACĂU Mediator, Robert-Ionuţ CHIRIAC

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu