vineri, 23 august 2013

Partajul bunurilor deținute în devălmășie de soţi, se realizează odată cu divorțul sau după divorț?

Partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească (art. 670 din Legea nr.287/2009 - Noul Cod civil). Dacă soții ajung la un acord în privința partajării bunurilor, partajul se poate soluționa odată cu divorțul. Dacă nu ajung la o înțelegere, partajul poate fi soluționat și după divorț. Dreptul unei astfel de acțiuni este imprescriptibil. (art. 669 NCC). Dacă odată cu divorțul se solicită și partajul, în aceeași acțiune, în cazul în care soții nu ajung la o înțelegere în privința partajului, instanța disjunge capătul de cerere având ca obiect partajul, pronunțându-se numai asupra divorțului, partajul fiind judecat ulterior. Neînțelegerea soților în privința partajului, duce la imposibilitatea obținerii actului autentic de lichidare a comunității la notarul public. Chiar dacă soții au divorțat, aceștia rămân coproprietari în devălmășie a bunurilor comune, până când va fi stabilită cota-parte ce revine fiecăruia. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală, în privința bunurilor comune. Partajul vizează atât împărțirea bunurilor comune cât și regularizarea datoriilor. (art. 356-357 NCC). Dacă soții/foștii soți nu se înțeleg în privința modului de împărțire a bunurilor, după ce s-a stabilit cota-parte ce-i revine fiecăruia, regulile de împărțire a bunurilor în cazul partajului, cuprinse în art. 676 din Noul Cod civil, arată că: ”(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. (2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre urmatoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vanzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecaruia dintre ei." Partajul în care soții/foștii soți se află pe poziții contradictorii se poate soluționa numai în instanța de judecată. Judecătorul fiind cel care va decide cum vor fi partajate bunurile, soții/foștii soți suportând costurile ce decurg din acest demers. Aceste costuri, de regulă, sunt compuse din: taxa judiciară de timbru, reprezentând 3% din valoarea bunurilor partajabile; plata expertului/ților, dacă se contestă valoarea bunurilor; onorariul avocatului/ților; cheltuielile cu martorii, când se apelează la astfel de probe; stare de stres pe o perioadă lungă de timp, datorită stării conflictuale și de incertitudine; consum emoțional ridicat etc. Înțelegerea dintre soți/foștii soți, în privința partajului, poate fi realizată cu sau fară ajutorul unui specialist în soluționarea disputelor/conflictelor. În cazul în care soții/foștii soți ajung la un acord fără ajutorul unui specialist, se pot prezenta împreună la notarul public pentru a legaliza partajul. Costurile pot fi compuse din: onorariul notarului+TVA si taxa de timbru, proportională cu valoarea bunurilor partajabile, valoare declarată de către părți, dar care nu poate fi mai mică decât valoarea stabilită conform expertizei notariale. Însă, chiar și în această situație, dacă aspectul financiar este cel decisiv în luarea deciziei, dacă timpul nu vă presează extraordinar de mult, prin prezentarea unui acord de mediere la instanța de judecată competentă, pentru încuviințare, puteți solicita și recupera taxa judiciară de timbru (3%). Hotărârea de expedient poate fi obținută într-un timp relativ scurt, deoarece acordul de mediere poate fi depus la instanță chiar și înainte de termenul stabilit. Astfel, cheltuiala dumneavoastră sa va reduce doar la onorariul mediatorului, iar timpul afectat pentru finalizarea partajului va fi relativ scurt. În situația în care soții/foștii soți nu pot să ajungă la un acord în privința partajului, din diverse motive (nu există comunicare/dialog între ei, nu reușesc să negocieze, nu știu cum să o facă, etc), pot apela la un mediator. Oricare dintre aceștia poate solicita unui mediator să facă demersurile necesare pentru a invita pe celălalt soț/fost soț la informare în vederea acceptării medierii. În acest sens, mediatorul va face toate demersurile legale pe care le consideră necesare. (art. 43 Legea 192/2006). Prin mediere soții/foștii soți pot să ajungă la o înțelegere în privința întinderii bunurilor partajabile, a valorii acestor bunuri, a modului în care își împart atât valorile dobândite cât și obligațiile comune pe care le au. (exemple: apartamentul dobândit în timpul căsătoriei, casa de la țară/vacanță construită/renovată împreună, care se aflată în proprietatea părinților unuia dintre ei, autoturismul, mobilierul, creditele contractate la bănci sau alte instituții de creditare etc). Dacă soții/foștii soți au deja un proces pe rolul instanței de judecată, pot, în tot cursul procesului, în orice fază a judecății, împreună sau oricare dintre ei, să apeleze la un mediator, așa cum am arătat mai sus. Procedura medierii este o procedură confidenţială, discretă, nepublică, în cadrul căreia soții/foștii soți beneficiază de sprijinul unui specialist în facilitarea dialogului constructiv, de îndrumare și ajutor în negociere, în găsirea unor soluții care să satisfacă maxim posibil interesele fiecărei părți. Mediatorul este obligat să depună toate diligențele pentru ca părțile să ajungă la un acord într-un termen rezonabil, să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor și să asigure un permanent echilibru între părți. (art. 30 Legea 192/2006). În cadrul procedurii de mediere soții/foștii soți, pot să stabilească data și ora ședinței/lor de mediere în funcție de timpul lor disponibil și pot fi însoțiți de către avocat sau oricare altă persoană doresc, cu acordul celeilalte părți. La finalizarea procedurii, mediatorul va redacta acordul de mediere și va întocmi procesul-verbal, pentru a fi prezentat instanței, când este cazul. Art. 63 din Legea 192/2006 arată că: ”(1) în cazul în care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanta va pronunța, la cererea parților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art. 271 din Codul de procedură civilă; (2) odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru investirea acesteia; (3) hotărârea de expedient pronunțată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu”. Art. 271 din Codul de procedură civilă arată că: ”Părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor. Dacă părțile se înfățișează la ziua sorocită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită, chiar de un singur judecător, urmând ca hotărârea să fie data de instanță în şedinţă. Dacă ele se înfățișează într-o altă zi, instanța va da hotărârea în camera de consiliu”. Așadar, pentru ca soții/foștii soți să beneficieze de toate facilitățile partajului prin mediere, pașii de urmat sunt: * deschiderea unei acțiuni de partaj, prin depunerea unei solicitări (cereri) la instanța de judecată competentă; * obținerea acordului de mediere; * depunerea acordului de mediere la instanța de judecată, chiar și înainte de termen, și odată cu acesta a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru (3%). În cazul prezentării unui acord de mediere într-un proces de partaj, timpul necesar pentru obținerea hotărârii de expedient de la instanța de judecată, poate fi între două săptămâni și două luni, cel mult în condițiile instanțelor din România. Practic, de la depunerea cererii de partaj la instanță și până la recuperarea sumei plătite pentru taxa judiciară de timbru (3%), se poate estima că, timpul necesar este de aproximativ trei luni, dacă există voință din partea soților/foștilor soți pentru a se ajunge la un acord de mediere. Soții/foștii soți care apelează la mediere pentru a-și soluționa problema partajului bunurilor deținute în devălmășie, pot beneficia de îndrumare cu privire pașii care trebuie făcuți după parcurgerea procedurii, în funcție de rezultatul medierii. Sursa text: Mediator Călina Sorescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu