MEDIATORUL DE SERVICIU

Stim cu totii ca holurile judecatoriilor sunt mereu pline de justitiabili, iar judecatorii sunt obositi de numarul imens de dosare ce trebuiesc solutionate. Daca la toate aceste lucruri mai adaugam banii, timpul pierdut, stresul, oboseala ca sa nu mai vorbim de faptul ca rezultatele nu sunt intotdeauna cele asteptate, putem spune fara sa gresim ca medierea poate fi una din cele mai rapide si mai eficiente metode de rezolvare a conflictului.

Majoritatea conflictelor ajung in instanta deoarece justitiabililul considera ca hotararea judecatoreasca este singura si unica modalitate prin care i se poate stabili un drept.

Medierea este o profesie liberala noua, in faza de pionierat, aparuta recent in Romania si de aceea ca orice noutate aceasta institutie este mai greu inteleasa si acceptata de cetatenii romani.

De multe ori ne intrebam daca noi mediatorii am facut tot ce ne-a stat in putinta sa aducem aceasta institutie a medierii la loc de cinste in lumea profesiilor liberale din Romania si daca mai trebuie sa mai facem ceva in continuare.

Va spun sigur ca mai avem multe de facut… si chiar avem ce face.

Noi mediatorii, trebuie sa convingem prin argumente, in mod direct sau cu ajutorul altor institutii, pe cetateanul roman, de eficienta si avantajele pe care medierea le poate oferi.

De recomandat ar fi ca asociatiile de mediatori, pe langa incheierea unor parteneriate de colaborare cu primariile, bisericile, posturile de politie locala, sau alte institutii de stat si private, sa incheie si protocoale de colaborare cu judecatoriile si tribunalele din tara.

Este bine ca intre justitie/judecatori si mediere/mediatori sa existe un parteneriat de colaborare pe deplin functional, justitia fiind ultima solutie la conflictele grave ce nu au putut fi solutionate pe calea medierii.

Din punctul meu de vedere protocolul de colaborare dintre asociatiile de mediatori si instantele de judecata ar trebui sa contina urmatoarele obiective principale:
- colaborarea intre asociatii si instante in vederea promovarii medierii
- implementarea si popularizarea medierii la nivel local, judetean, zonal si national
- utilizarea mijloacelor mass-media atat in comun cat si separat, pentru mediatizarea actiunilor ce au ca obiect medierea.

Pe langa aceste obiective principale, partile semnatare ale protocolului de colaborare isi asuma si anumite obligatii:

Din partea tribunalelor obligatiile ar putea fi:
- publicarea la loc vizibil a Tabloului Mediatorilor autorizati la nivel judetean cu datele de contact si forma de exercitare a profesiei fiecarui mediator autorizat;
- distribuirea de materiale informative si afisarea acestor materiale in spatiile special amenajate(in principal avizierele)din holul tribunalelor;
- instantele sa recomande medierea in cauzele unde aceasta ar putea avea succes aducand totodata la cunostinta justitiabililor existenta Tabloului Mediatorilor din holul instantei si existenta mediatorului de serviciu;
- alocarea unei incaperi destinate asociatiilor de mediatori pentru informarea cetateanului sau a viitorului justitiabil, despre avantajele solutionarii conflictului pe calea medierii.

Din partea asociatiilor obligatiile ar putea fi:
- intretinerea avizierelor cu materiale publicitare;
- asigurarea unei comunicari directe si eficiente cu tribunalul in vederea rezolvarii dificultatilor cu privire la implementarea legislatiei si desfasurarea bunelor practice;
- sa asigure zilnic prezenta unui Mediator de Serviciu in incaperea destinata asociatiilor de mediatori din cadrul tribunalului sau la sediul asociatiilor, pentru a asigura o buna informare a potentialului justitiabil, informarea fiind gratuita si avand ca scop promovarea medierii ca alternativa la instanta de judecata.

Mediatorii de serviciu sunt acei mediatori autorizati, inscrisi in Tabloul Mediatorilor, organizati in asociatii la nivel judetean, care vor face prin rotatie, zilnic, serviciu de informare gratuita a justitiabililor cu privire la mediere si la avantajele oferite de procedura medierii.

Practic prin incheierea unor astfel de protocoale de colaborare se pot aduce la cunostinta potentialilor justitiabili informatii despre:
- avantajele medierii
- procedura serviciului de mediere
- rolul mediatorului in solutionarea litigiilor pe cale amiabila
- tabloul mediatorilor si dreptul partilor de a-si alege mediatorul.

Prin urmare conform legii 202/2010 putem spune ca atunci cand instanta va recomanda medierea, in cauzele de divort sau in cele comerciale, informarea va deveni una obligatorie, iar mediatorul de serviciu la finalul sedintelor de informare, (sedinte de informare pe care le va putea efectua chiar si in incinta tribunalului), va putea elibera partilor un proces-verbal prin care va informa instanta cu privire la rezultatul acestor sedinte.

Daca facem o comparatie intre mediere si procesele traditionale, putem spune ca, in procesele traditionale o parte castiga si alta pierde, pe cand la mediere justitiabilii, judecatorii si nu in ultimul rand mediatorii… castiga!!!

Mediator Nicolae DEDIU

Conferinta Nationala a Mediatorilor 2010 - Comunicatul Consiliului de Mediere

In perioada 19-20 noiembrie 2010, a avut loc in Bucuresti, la Rin Grand Hotel, Conferinta Nationala a Mediatorilor - editia a doua avand tema „Medierea functioneaza. Mica Reforma in Justitie”, eveniment la care au participat mediatori din intreaga tara si reprezentanti ai unor institutii publice, organizatii si profesii liberale.
Printre invitatii care au avut interventii s-a regasit reprezentantul Ministerului Justitiei, doamna Secretar de Stat Lidia Barac, initiator si sustinator al Micii Reforme in Justitie, care a subliniat importanta rolului medierii din perspectiva noilor reglementari legislative. La eveniment au participat reprezentanti ai Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Politiei Romane, Garzii Financiare si Agentiei Nationale de Integritate, magistrati, cadre universitare si reprezentanti de marca ai profesiilor liberale si ai mediului de afaceri.
Din dezbateri a reiesit necesitatea perfectarii unor forme de colaborare cu institutii si profesii reprezentate la eveniment in scopul promovarii profesiei de mediator si a unei intelegeri adecvate a ceea ce reprezinta medierea ca activitatea de interes public, definita ca atare prin lege. Consiliul de Mediere considera ca prezenta la conferinta a unor invitati din partea Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, Uniunii Nationale a Notarilor Publici, Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa, Camerei Consultantilor Fiscali, Corpului Expertilor Tehnici si Tribunalului Arbitral din cadrul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, consacra mai mult decat oricand, recunoasterea de care se bucura profesia de mediator in randul altor profesii precum si interesul acestora fata de mediere.
La finalul evenimentului, participantii au adoptat o rezolutie de sustinere a Consiliului de Mediere in demersurile necesare protejarii legitimitatii profesiei de mediator si a intereselor consumatorului serviciului de mediere conform dispozitiilor Directivei 52/2008 a Parlamentului European. Directiva prevede ca acordul de mediere poate fi validat in instanta doar daca rezulta dintr-un proces de mediere fapt ce poate fi probat numai prin conducerea acestuia de catre un specialist calificat si format ca mediator. In calitate de autoritate nationala de control si reglementare in domeniul medierii conform legislatiei cadru in vigoare, Consiliul de Mediere a sustinut prin reprezentantii sai in cadrul lucrarilor, distinctia clara dintre profesia de mediator si orice alta profesie, oferind consumatorilor serviciului de mediere certificarea faptului ca, doar mediatorul autorizat are calificarea necesara conducerii unui proces de mediere.
Consiliul de Mediere saluta prezenta celor peste 250 de participanti care s-au implicat activ prin luarile de pozitie si ideile valoroase expuse in cadrul conferintei, eveniment care a devenit o manifestare anuala de referinta pentru comunitatea mediatorilor. Conferinta Nationala a Mediatorilor, prin numarul si calitatea participantilor si prin temele abordate, constituie o recunoastere a importantei medierii si a profesiei de mediator, ca profesie de sine statatoare precum si a rolului eminent al mediatorului in societatea romaneasca in ansamblul ei.

Conferinţa Naţională a Mediatorilor 2010. Cum a fost!

În zilele de 19 şi 20 noiembrie 2010, Consiliul de mediere a organizeazat la Rin Grand Hotel, Bucuresti, Conferinta Nationala a Mediatorilor – ediţia a doua, cu tema: „Medierea functionează! – Mica Reformă în Justiţie”.
La conferinţă au participat reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice interesate de dezvoltarea profesiei de mediator, în special de aplicarea începând cu finalul acestui an a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, care aduce modificări relevante privind medierea, precum şi reprezentanţi de seamă din rândul magistraţilor – judecători, procurori, reprezentanţi ai centrelor de mediere din ţară şi mediatori autorizaţi, respectiv ai celorlalte profesii liberale partenere: avocaţi, consilieri juridici, notari publici, practicieni în insolvenţă, consultanţi fiscali, experţi tehnici, arbitraj, etc.

ZIUA 1
Conferinţa a fost deschisă de Anca Elisabeta Ciucă, Preşedintele Consiliul de Mediere şi Zeno Sustac, Coordonator Comisia de Promovare a Medierii şi moderată de Simona Bădăluţă, Centrul de Mediere Iaşi.
Au luat cuvântul:
Lidia Barac, Secretar de Stat în Ministerul Justiţiei a prezentat contextul în care s-a decis elaborarea acestui proiect de lege, dar şi demersurile întreprinse de Ministerul Justitiei în vederea eficientizării actului de justiţie: „Prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor s-au făcut paşi importanţi pentru mediere, dar se puteau face şi mai mulţi.”
Adrian Neacşu, Preşedinte Tribunal Vrancea, Membru Consiliul Superior al Magistraturii: „ Şi eu şi colegul meu Cristi Dănileţ – vicepreşedintele Judecătoriei Oradea facem parte dintre cei care înţeleg rolul social al judecătorilor. De aceea, medierea o vedem ca una din metodele prin care putem eficientiza activitatea instanţelor. Trebuie să avem cât mai multe întâlniri comune judecători-mediatori şi cât mai multe acorduri de mediere ca să depăşim dificultăţile practice ce se pot ivi în aplicarea în concret a dispoziţiilor legale privind medierea la speţele care ajung în faţa noastră. Aşadar, noi chiar credem în pacea socială la care medierea poate contribui.”
Mădălina Afrasinie, Judecător la Tribunalul Bucureşti – Secţia VI Comercială a menţionat ca la nivelul Tribunalului Bucureşti judecătorii recomandă medierea, îndrumă părţile să apeleze la mediatorii autorizaţi şi stăruie în toate fazele procesului pentru ca soluţionarea conflictului să se facă pe cale amiabilă.
Denis Ghervase, Presedinte Judecătoria Craiova a evidenţiat faptul că încă din anul 2003 la Craiova, judecătorii au participat la un curs de formare cu formatori americani, motiv pentru care deschiderea faţă de acestă modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor a fost totală. 80% dintre solicitările care se adresează judecătorilor pot fi mediate.
Ioan Băcan, Procuror Şef – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: „Procurorii susţin medierea, mai ales că D-na Katalina Barbara Kibedi care a avut o contribuţie importantă la promovarea medierii ca un capitol important al reformei în justiţie a fost procuror”.
Ion Ilie – Iordăchescu, Decan al Baroului Bucureşti, UNBR „Sunt iniţiatorul propunerii legislative potrivit căreia avocaţii sunt de drept mediatori. Ştiu că poate sunt singurul din această sală care am această opinie, dar în Statutul profesiei de avocat, încă din 2004 este prevăzut faptul că avocatul va încerca în momentele oportune să-şi consilieze clientul cu privire la posibilitatea soluţionării unui conflict pe cale amiabilă sau printr-o cale legală alternativă, aptă a protegui drepturile şi interesele legitime ale acestuia. Însămi eu, în calitate de decan am obligaţia de a încerca medierea în vederea soluţionarii amiabile a litigiului dintre avocaţi.”
Intervenţia a născut ample discuţii finalizate cu concluzia că UNBR a luat act de scrisoarea deschisă a CM cu privire la o viitoare întâlnire la nivel de conducere a celor două profesii liberale pentru a media aspectele neconvergente intervenite, decanul Baroului Bucureşti fiind invitat să participe gratuit la un curs de mediere pentru a identifica instrumentele necesare practicării profesiei de mediator şi a fi analizate în comparaţie cu profesia de avocat.
Elena Buştea, Presedinte CN al Uniunii Internaţionale a Avocaţilor, pe de altă parte a arătat că la nivel internaţional se acordă o foarte mare importanţă profesiei de mediator şi că avantajele avocaţilor în a consilia clientul pentru a apela la un mediator autorizat sunt mult mai evidente şi eficiente decât a urma procedura clasică a instanţei. De altfel la nivel internaţional se desfăşoară Forumul Mondial al Centrelor de Mediere. Forumul a fost creat în 2001 de către Comisia de mediere a UIA (Uniunea Internaţională a Avocaţilor). Aceasta reuneşte cele mai importante centre de mediere din întreaga lume şi oferă o ocazie de a face schimb de opinii cu privire la dezvoltarea ADR (Alternative Dispute Resolution) şi cele mai bune practici în domeniul soluţionării conflictelor.
Crenguţa Leaua, Vicepreşedinte Tribunal Arbitral CCIR: „Profesia de mediator vine în completarea profesiei de arbitru. Medierea şi arbitrajul sunt două profesii care se susţin reciproc întrucât au foarte multe asemănări. De altfel, singura diferenţă pe care am indentificat-o este caracterul formal, oficial al hotărârii arbitrale care are forţa juridică ca şi a unei hotârâri judecătoreşti. Arbitrajul, medierea, soluţionarea administrativă a unor litigii etc., prezintă avantaje specifice şi reprezintă soluţii alternative la justiţia statală.”
Ion Ciocan – Purtător de cuvânt al Poliţiei Capitalei a precizat că va întreprindere toate demersurile din calitatea sa pentru a face cunoscută medierea şi profesia de mediator prin mijloacele de informare şi că va elabora o strategie de promovare a imaginii care să fie utilizată la nivelul acestei profesii liberale.
Irina Zlătescu, Director Institutul Roman pentru Drepturile Omului şi Florin Zamfir, Director Şcoala Română de Afaceri au evidenţiat necesitatea formării continue a mediatorilor, informând cu privire la oportunitatea participării persoanelor interesate la un modul privind medierea, respectiv managementul situaţiilor de criză, în cadrul entităţilor ce le conduc.
ZIUA 2
În ziua de 20 noiembrie au fost organizate ateliere de lucru pe teme de interes deosebit privind mediarea şi profesia de mediator:
1. Promovarea serviciului de mediere - Prezentare şi discuţii moderate de Zeno Şuştac
Prezentări susţinute de: Ana Bălan, Simona Bădăluţă, Nicoleta Nitu, Fănuţa Lişman, Nicolae Dediu
2. Mica Reformă in Justiţie - Prezentare şi discuţii moderate de Katalin Barbara Kibedi
Prezentări susţinute de: Judecător Laura Zaharia si Judecător Georgiana Bădoi
3. Formarea continuă a mediatorilor - Prezentare şi discuţii moderate de Daniela Popoviciu şi Mariana Belbiţă
Prezentări susţinute de: Adrian Bădilă, Constantin Asofronie, Ion Dedu, Anca Albici, Daniel Vieru
4. Organizarea profesiei de mediator - Prezentare şi discuţii moderate de Mariana Zainia
Prezentări susţinute de: Maria Tacea
5. Medierea în practică - Prezentare şi discuţii moderate de Mugur Mitroi
Prezentări susţinute de: Luminiţa Trifan (Bune practici), Mirela Iovu şi Constantin Rotaru (Medierea în relaţia client – bancă), Ioan Viorel Danciu (Succesul ca mediator), Tudor Maftei Golopeţia (Medierea în domeniul medical); Ecaterina Balica şi Andrea Paroşanu (Medierea în penal)
6. Asociaţiile profesionale ale mediatorilor - Prezentare şi discuţii moderate de Carmen Fiscuci
Prezentări susţinute de: Adrian Bădilă, Doina Derscanu, Constantin Asofronie, Claudiu Ignat
7. Etica in mediere - Prezentare şi discuţii moderate de Anca Elisabeta Ciucă
Prezentări susţinute de: Silviu Eruşencu, Silvana Vasilescu, Ion Constantin
8. Reguli de publicitate - Prezentare şi discuţii moderate de Ioana Marin (Stoica)
Prezentări susţinute de: Paula Lavric, Aurora Ciorobea, Nicoleta Niţu, Andreea Gocan

La finalul Conferinţei Naţionale a Mediatorilor 2010 – ediţia a 2-a – s-a constatat unanim existenţa certitudinii că „În România, Medierea Funcţionează!” Participanţilor le-au fost acordate certificate de participare. Participarea la conferinţă este inclusă în formarea profesională continuă a mediatorilor, fiind acordate 5 puncte de pregătire profesională.

Mediator: Robert-Ionuţ CHIRIAC
Centrul de Training, Consultanţă şi Mediere Oneşti

Investirea cu formula executorie a acordului de mediere

La cererea de investire cu formula executorie se anexeaza urmatoarele acte:

- acordul de mediere incheiat de parti;
- procesul-verbal de finalizare a medierii;
- taxa de timbru si timbru judiciar.

Procedura de judecata se desfasoara fara citarea partilor. Pronuntarea instantei de judecata: "Admite cererea . Dispune investirea cu formula executorie."

In drept, pentru sustinerea cererii, sunt avute in vedere dispozitiile art. 63 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, precum si prevederile art. 6 din Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala referitoare la posibilitatea uneia dintre parti de a solicita dobandirea caracterului executoriu al acordului scris rezultat in urma medierii, continutul unui astfel de acord dobandind forta executorie.

AUTENTIFICAREA ACORDULUI DE MEDIERE LA NOTAR

Autori: Ioana Adina Stoica, mediator Virginia Beldea, notar public Corelarea procedurii de mediere cu alte proceduri complementare, cum este procedura notarială a autentificării acordului rezultat din mediere este un subiect , care în practică a provocat discuţii între mediatori si notarii publici cu privire la anumite aspecte referitoare la aplicare. În consecinţă, am considerat că poate fi util pentru practica mediatorilor lămurirea unor aspecte, ce ţin de legătura dintre voinţa părţilor de a decide soluţiile de rezolvare a disputei, acordul de mediere si alte proceduri cerute de legislaţia în vigoare pentru a obtine efectele juridice urmărite prin acordul de mediere. Pornim de la prevederile art. 58 (1) din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator “Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată”. În mediere, se consideră că, părţile au ajuns la o înţelegere atunci când toate problemele in dispută sau o parte a acestora au fost soluţionate. Întelegerea reprezintă în fapt soluţiile negociate si agreate de părti prin consens. Potrivit Legii medierii (articolul mai sus menţionat), soluţiile care sunt rezultatul voinţei părţilor se consemnează într-un acord – ACORDUL DE MEDIERE. Ce valoare dă legea medierii acordului de mediere? Valoarea unui înscris sub semnatură privată, care face deplină dovada între părti cu privire la cele înscrise în cuprinsul acestuia. Acordul de mediere are valoarea unui contract între părţi, acestea fiind obligate să respecte toate angajamentele asumate prin acord. Art. 59 din Legea 192/2006 statuează că “Înţelegerea părtilor poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori, dupa caz, încuviinţării instantei de judecata, în conditiile prevăzute la art. 63” . În consecinţă, pot exista situaţii, în care acordul de mediere poate fi supus autentificării de către notarul public sau încuvinţării instanţei de judecată. Ne vom opri asupra primei situaţii – AUTENTIFICAREA ACORDULUI REZULTAT DIN MEDIERE – care face subiectul analizei noaste. In ce situatii, părtile vor cere autentificarea acordului de mediere? In două cazuri: partile doresc ca înţelegerea lor să fie verificată sub aspectul legalitaţii de către un notar şi să aibă forma unui înscris autentic -legislaţia obligă , pentru ca o întelegere sa producă efecte juridice, să îmbrace această formă pentru însăşi validitatea actului. Nu vom insista asupra primei situatii, însă se impune clarificarea unor aspecte referitoare la cea de a doua , având în vedere un domeniu de mare importanţă şi largă acoperire în ce priveste plaja de dispute în care medierea îşi poate dovedi eficacitatea şi anume, întelegerile între părţi, prin care acestea urmaresc transferul de proprietate asupra bunurilor imobile. Astfel de situaţii pot să apară atunci când părţile au dispute cu privire la: vânzarea unui imobil, partajul unor bunuri imobiliare – ca de ex: în cazul soţilor care işi impart bunurile după divorţ, rude care doresc să împartă bunurile dobândite prin succesiune, persoane care deţin în comun un bun (coproprietari) si vor să iasă din această stare – , donaţii etc. În situaţia în care, prin mediere, se rezolvă o dispută privitoare la imobile iar părţile, prin acordul rezultat din mediere agreează soluţii, care privesc transferul proprietaţii asupra imobilelor, acordul de mediere trebuie supus procedurii notariale a autentificării pentru a se produce efectele urmărite de parţi : transferul proprietaţii. Este o cerinţă a legii române, ca toate actele prin care parţile îşi manifestă voinţa de a transfera proprietatea asupra imobilelor să fie întocmite în forma autentică pentru a fi valabile . Excepţie fac doar situaţiile în care medierea are loc pe parcursul unui litigiu. Atunci când părţile sunt intr-o procedură judiciară si soluţionează prin mediere litigiul dedus judecaţii, ele pot prezenta acordul de mediere instantei de judecată, care va pronunţa o hotarăre, ce va consfinţi înţelegerea părţilor. In această situaţie, hotărârea judecătorească are aceeaşi valoare ca şi înscrisul autentic întocmit de notarul public şi va produce efectul transferului de proprietate. Mediatorul are obligaţia de a informa părţile cu privire la mediere pentru ca acestea sa înţeleagă scopul, limitele si efectele medierii. Acceptul în cunoştinţă de cauză este unul din principiile fundamentale ale medierii, care stabileşte pentru mediatori obligaţia de a da explicaţii părţilor privind procedura şi procesul de mediere pentru ca serviciul să fie acceptat în cunoştinţă de cauză. În consecinţă, în cazurile în care disputa priveste transferul proprietaţii asupra unor imobile, mediatorul are obligatia etică si legală (art. 29, Legea 192/2006) să dea explicatii părţilor şi cu privire la efectul acordului de mediere. Astfel, părţile vor fi informate că acordul de mediere are valoarea unui înscris sub semnatură privată, care nu poate produce efecte în privinţa transferului de proprietate. Pentru ca acordul de mediere să fie implementat şi, în consecinta, să opereze acest transfer este nevoie ca acordul de mediere să fie supus procedurii de autentificare Cine poate autentifica acordul de mediere? Notarul public, care este investit de lege cu puterea de a da forma autentică unui înscris. Care este procedura de autentificare a acordului de mediere? Când vorbim de autentificarea acordului de mediere în sensul precizat de art. 59 din Legea 192/2006, care prevede că “Întelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public în vederea autentificarii…” avem în vedere necesitatea corelarii procedurii de mediere cu procedura notarială a autentificării înscrisurilor pentru aplicarea corectă a acestei prevederi legale. Procedura notarială a autentificării presupune îndeplinirea unor rigori de întocmire a înscrisurilor. Astfel, notarul public verifică şi asigură respectarea tuturor conditiilor de forma si de fond, pe care trebuie sa le îmbrace intelegerea partilor astfel încât aceasta să dea naştere efectelor conforme vointei lor interne. La autentificarea unui înscris, notarul public verifică identitatea părţilor, se asigură ca actul întocmit în formă autentică respectă voinţa lor iar părţile semnează înscrisul în faţa notarului În consecinţă, notarul nu poate autentifica acordul de mediere , care este un înscris semnat de părţi înfaţa mediatorului, în cadrul procedurii de mediere. Notarul public va lua act de înţelegerea părţilor consemnată în acordul de mediere si va redacta un nou înscris potrivit rigorilor procedurii de autentificare notarială. Acest înscris va cuprinde clauzele acordului de mediere şi va fi semnat de părţi în faţa notarului public. Uneori, părţile se întreabă :“De ce mai apelez la mediator şi plătesc serviciul de mediere , dacă ulterior tot la notar trebuie să ajung, pentru perfectarea actelor?” La mediator se apeleaza pentru rezolvarea unei dispute pe cale amiabilă, prin consensul părţilor (înţelegere bazată pe acordul de voinţă al părţilor). Când părţile sunt în dispută, notarul nu poate întocmi actul solicitat de părţi şi le va îndruma să-şi rezolve disputa pe cale amiabilă sau în justiţie. În cazul în care, părţile soluţionează disputa amiabil, prin mediere, notarul va lua act de voinţa părţilor consemnată în acordul de mediere şi va întocmi actul autentic necesar pentru valabilitatea tranzacţiilor imobiliare. Procedura autentificării este cea mai complexă procedură notarială. În cadrul acestei proceduri notarul: - stabileşte şi verifică identitatea părţilor - ia consimţământul părţilor - părţile semnează toate exemplarele înscrisului în faţa notarului public, inclusiv anexele care fac parte din înscris şi, dacă este cazul, înscrisul este semnat şi de cel care a redactat înscrisul. Această ultimă menţiune privind redactarea este importantă întrucât, potrivit art.44 din Legea 36/1995 Privind notarii publici şi activitatea notarială, înscrisurile pentru care legea prevede formă autentică „vor fi redactate numai de notarii publici, avocatul părţii interesate sau de consilierul ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte, ele, soţii, cunoscuţii ori descendenţii lor. Colaborarea între cele două profesii – notarul public şi mediatorul – poate avea un rol major în dezvoltarea aplicării soluţionării amiabile a disputelor, prin mediere în România şi degrevarea instanţelor de judecată. În cazurile în care, părţile apelează la serviciile notariale iar notarul public constată că părţile sunt în dispută, acesta le poate îndruma să-şi rezove disputa pe cale amiabilă, prin mediere. Mediatorii, potrivit obligaţiilor etice şi legale ce le revin, vor da explicaţii părţilor şi le vor îndruma pentru autentificarea acordului rezultat de mediere în cazurile în care soluţiile agreate de părţi privesc transferul de proprietate asupra bunurilor imobile. În acest caz, trebuie precizat că toate soluţiile agreate de părţi prin acordul de mediere vor primi formă juridică prin actul autentificat de notarul public care, separat de regulile privind identitatea, consimţământul şi semnătura, este obligat să verifice conţinutul sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă şi să verifice toate documentele necesare autentificării actului. Astfel, în cazul actelor prin care se constituie, transmite sau modifică drepturi reale sau dezmembrăminte ale proprietăţii este obligatorie obţinerea de către notarul public conform Legii 7/1996-Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, extrasul de carte funciară pentru autentificare sau, în situaţii excepţionale a certificatului de sarcini. Conform dispoziţiilor Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală în cazul înstrăinărilor imobiliare sau a mijloacelor de transport este obligatorie obţinerea certificatului de atestare fiscală din care să rezulte că toate impozitele şi taxele locale sunt achitate la zi. Conform art.771 alin.6 din Codul Fiscal – „Impozitul pe veniturile din tranzacţiile imobiliare se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, dupã caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se vireazã pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut” Conform art.56 din Legea 7/1996 – Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare – „Notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentaţie cadastrală. La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua nici un fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul”. Acestea sunt câteva reguli care vizează doar transferul dreptului real sau a dezmembrămintelor prin care am dorit să exemplificăm că autentificarea presupune respectarea unor reguli complexe, iar documentele necesare sunt stabilite de notarul public în funcţie de particularităţile acordului de mediere, care este obligatoriu pentru părţi în ceea ce priveşte soluţia agreată dar, pentru autentificare, regulile sunt cele stabilite de Legea 36/1995 privind notarul public şi activitatea notarială şi legile specifice subiectului disputei. În acest contex este deosebit de important ca cele două profesii, care au zone de interferenţe să colaboreze întrucât rolul notarului este să prevină litigiile, iar cel al mediatorului - să ajute părţile să-şi rezolve disputele în afara instanţelor de judecată, pe cale amiabilă.

LEGEA NR.202/2010 PRIVIND UNELE MĂSURI PENTRU ACCELERAREA SOLUŢIONĂRII PROCESELOR

Art. I. - Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Pct. 9. La articolul 1081 alineatul 1 punctul 1, după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins:
„f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.”

Pct.15. Articolul 131 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 131. – În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.
În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.
Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.”

Pct. 40. După articolul 614 se introduce un nou articol, art. 6141, cu următorul cuprins:
„Art. 6141. - În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.”

Pct.42. La articolul 7201, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 7201. - În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă.”

Pct.43. La articolul 7201, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alin. 11, cu următorul cuprins:
„Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”



Pct.47. Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 7207. - În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”

Art. XV. – La articolul 26 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
„(3) Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.”

Art. XVIII. - Codul de procedură penală republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Pct. 1. La articolul 10 alineatul 1, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”

Pct.2. După articolul 16 se introduce un nou articol, art. 161, cu următorul cuprins:
„Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile
Art. 161. - În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.
Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.
În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Art. XXII. - (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.

Art. XXVIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor privind divorţul pe cale administrativă şi pe cale notarială, care intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.714/26 octombrie 2010 şi va intra în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, cu excepţia prevederilor privind divorţul pe cale administrativă şi pe cale notarială, care vor intra în vigoare la data de 26 decembrie 2010.