RAPORTUL COMISIEI EUROPENE PRIVIND SOLUTIONAREA ALTERNATIVA A LITIGIILOR IN MATERIE CIVILA, COMERCIALA SI DE FAMILIE

RAPORT
13 octombrie 2011

referitor la soluționarea alternativă a litigiilor în materie civilă, comercială și de familie

Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Diana WallisRaportor pentru aviz (*):

Robert Rochefort, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură




PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN


referitoare la soluționarea alternativă a litigiilor în materie civilă, comercială și de familie

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și articolele 67 și 81 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere Documentul consultativ al Comisiei privind utilizarea soluționării alternative a litigiilor ca mijloc de rezolvarea a litigiilor pentru tranzacțiile și practicile comerciale din Uniunea Europeană, din 18 ianuarie 2011 și documentul intitulat „Sinteza răspunsurilor primite”, publicat în aprilie 2011,

– având în vedere Documentul consultativ al Comisiei intitulat „Soluționarea alternativă a litigiilor în domeniul serviciilor financiare” din 11 decembrie 2008 și documentul intitulat „Sinteza răspunsurilor primite privind soluționarea alternativă a litigiilor în domeniul serviciilor financiare” din 14 septembrie 2009,

– având în vedere cartea verde privind soluționarea alternativă a litigiilor în dreptul civil și comercial din 19 aprilie 2002 ,

– având în vedere recomandarea Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile de rezolvarea extrajudiciară a litigiilor având ca obiect contracte cu consumatorii și cea din 4 aprilie referitoare la organismele extrajudiciare implicate în soluționarea consensuală a litigiilor având ca obiect contractele de consum(1),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»”

– având în vedere rezoluția Consiliului din 25 mai 2000 privind o rețea la nivel comunitar a organismelor naționale însărcinate cu soluționarea extrajudiciară a litigiilor legate de contracte cu consumatorii(2), precum și Rețeaua europeană extrajudiciară (REE-Net), lansată la 16 octombrie 2001,

– având în vedere Memorandumul de înțelegere privind o rețea transfrontalieră de soluționare extrajudiciară a litigiilor în domeniul serviciilor financiare din Spațiul Economic European, din 30 martie 1998, precum și FIN-NET,

– având în vedere Decizia 2001/470/CE din 28 mai a Consiliului de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială(3),

– având în vedere Codul de conduită european pentru mediatori (numit în continuare Codul de conduită), lansat în 2004,

– având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială(4),

– având în vedere studiu intitulat „Costurile neaplicării soluționării alternative a litigiilor (ADR) -- sinteza și prezentarea costurilor reale ale litigiilor comerciale din interiorul Comunității”, din 9 iunie 2010, elaborat de Centrul ADR din Roma, Italia,

– având în vedere rezultatele analizei Grupului de consultare a întreprinderilor europene referitoare la „Soluționarea alternativă a litigiilor”, pentru perioada 17 decembrie 2010 -- 17 ianuarie 2011,

– având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2003 referitoare la cartea verde a Comisiei privind soluționarea alternativă a litigiilor în dreptul civil și comercial (5),

– având în vedere recomandarea sa din 19 iunie 2007 ca urmare a raportului Comisiei de anchetă privind criza Societății de asigurări Equitable Life(6),

– având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor – Programul de la Stockholm(7),

– având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice(8),

– având în vedere rezoluția din 13 septembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a directivei privind medierea în statele membre, impactul acesteia asupra medierii și acceptarea sa de către instanțe(9),

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0343/2011),

A. întrucât accesul la justiție este un drept fundamental;

B. întrucât spațiul de libertate, securitate și justiție, după cum prevăd tratatele, trebuie să fie în serviciul cetățenilor și al întreprinderilor, de exemplu prin crearea unor proceduri mai simple și mai clare, concomitent cu consolidarea accesului la justiție;

C. întrucât procesul judiciar și modurile alternative de soluționare a litigiilor au obiective strâns legate, care vizează restabilirea rapidă a păcii juridice între părțile în litigiu, protejarea adecvată a drepturilor materiale subiective și soluționarea conflictelor între părți;

D. întrucât soluționarea alternativă a litigiilor (ADR), care ajută părțile să evite procedurile arbitrale tradiționale, reprezintă o modalitate alternativă, rapidă și rentabilă la rezolvarea juridică litigiilor;

E. întrucât soluționarea alternativă a litigiilor (Alternative Dispute Resolution (ADR)) este un mecanism de reglementare extrajudiciară prin care consumatorii și comercianții sunt ajutați să-și reglementeze disensiunile prin intermediul unui terț (mediator sau arbitru),

F. întrucât în numeroase state membre, autoritățile publice, inclusiv mediatorii și autoritățile de reglementare, joacă un rol important în încurajarea soluționării conflictelor;

G. întrucât prin creșterea încrederii cetățenilor în piața lor internă, punerea în execuție a drepturilor în litigiile transfrontaliere poate contribui la stimularea economiei UE;

H. întrucât cetățenii din întreaga Uniune Europeană cunosc și înțeleg în mică măsură și în mod confuz mecanismele ADR, un procent foarte redus dintre aceștia știind cum se depune o cerere la un organism ADR;

I. întrucât este important ca, în ceea ce privește existența mecanismelor ADR, să se asigure o mai bună informare iar consumatorii și profesioniștii să fie încurajați în mai mare măsură să le folosească, ca alternativă la procedurile judiciare, evitând astfel, confruntările și oferind perspectiva unor situații reciproc avantajoase;

J. întrucât trebuie găsită o abordare echilibrată care să țină seama de suplețea sistemelor ADR, pe de o parte, și de necesitatea de asigurare a protecției consumatorilor și de proceduri echitabile, pe de altă parte;

K. întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat angajarea unor eforturi suplimentare pentru dezvoltarea ADR; întrucât, în rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la „Guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice”, a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă cu privire la utilizarea mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor în UE până la sfârșitul anului 2011;

L. întrucât Comisia a inclus în programul său de lucru pe 2011, ca o inițiativă strategică, și în comunicarea sa din 13 aprilie 2011 privind „Actul privind piața unică”, ca una din cele douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii, o propunere legislativă privind ADR, cu scopul de a consolida poziția consumatorilor;

M. întrucât termenul limită pentru implementarea Directivei 2008/52/EC a expirat la 21 mai 2011,

Abordarea orizontală a ADR

1. salută consultarea organizată recent de Comisie privind ADR, care, în pofida titlului său general, vizează exclusiv tranzacțiile cu consumatorii;

2. consideră, cu toate acestea, că ADR face parte dintr-un program intersectorial general dedicat „justiției orientate spre creștere economică”; este de opinie că orice abordare a ADR ar trebui să depășească dimensiunea litigiilor de consum și să includă și litigiile dintre întreprinderi, tranzacțiile civile și comerciale, indiferent dacă acestea au loc între întreprinderi private sau publice, disputele de familie și cazurile de defăimare și alte diferende de opinie de interes general sau care aduc în opoziție părți cu statut juridic diferit;

3. salută faptul că Directiva 2008/52/CE a armonizat o serie de standarde în cazul medierii; subliniază că trebuie definiți termenii comuni .și trebuie menținute garanțiile procedurale în toate domeniile ADR; simte nevoia reconsiderării recomandărilor Comisiei din 1998 și 2001 privind Codul de conduită;

4. consideră că, deși autoreglementarea rămâne importantă, este nevoie de acțiune legislativă pentru definirea unor norme minime care să poată sta la baza mecanismelor ADR, pentru a furniza un cadru pentru ADR în interiorul sistemelor juridice ale statelor membre, după cum este cazul în Directiva 2008/52/EC; subliniază că orice astfel de cadru nu trebuie să limiteze diversitatea din domeniul ADR deoarece nu există o soluție „standard”care ar putea să reglementeze diversele probleme care apar în domenii juridice diferite;

5. subliniază că este necesar să se înțeleagă mai bine numeroasele tipuri de mecanisme și procedee (inclusiv activitățile autorităților publice, precum mediatorii) deseori regrupați sub termenul generic de ADR; consideră că, deși există un mare număr de similitudini între tehnicile de negociere și de asistență pentru soluționarea conflictelor care se regăsesc, în general, în sistemele de ADR, structura și arhitectura ADR variază în mod considerabil în statele membre;

6. consideră că măsurile legislative adoptate la nivelul Uniunii Europene vor facilita aplicarea ADR și vor încuraja persoanele fizice și juridice să recurgă la ele mai des, în special în litigiile transfrontaliere, ținând seama de faptul că procedurile judiciare pentru rezolvarea acestui tip de litigiu fiind mai complexe, mai costisitoare și mai îndelungate;

7. invită în acest sens Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2011, o propunere legislativă privind utilizarea mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor având ca obiect contractele de consum în UE și subliniază importanța adoptării rapide a acesteia;

Standarde comune pentru ADR

8. consideră că standardele pentru ADR ar trebui să includă: adeziunea/acordul cu privire la ADR; independență, transparență, eficacitate, echitate, imparțialitate și confidențialitate; consecințele asupra limitării și prescrierii; punerea în execuție a acordurilor rezultate în urma ADR; calificarea părților terțe;

9. consideră că organismele ADR ar trebui să facă obiectul unor monitorizări și evaluări periodice de către evaluatorii independenți;

10. pentru a nu prejudicia accesul la justiție, respinge impunerea obligativității totale a sistemului ADR la nivelul UE, dar sugerează că ar putea fi examinat un sistem obligatoriu prin care li se propune părților să ia în considerare analizarea posibilităților oferite de ADR;

11. atrage atenția asupra „concilierii paritare” italiene, ca un posibil exemplu de bună practică fondată pe un protocol încheiat și semnat de întreprindere și de asociațiile de consumatori, prin care întreprinderea se angajează în avans să recurgă la ADR pentru a rezolva toate litigiile care pot surveni în domeniile prevăzute de protocol;

12. subliniază că nicio clauză ADR nu trebuie să obstrucționeze accesul la justiție, mai ales din perspectiva părții mai slabe, care, în anumite împrejurări, ar putea fi un IMM, și consideră, în acest context, că deciziile ADR ar putea fi obligatorii numai cu acordul explicit al părților implicate;

13. consideră că ar trebui ca, în general, în cadrul ADR să fie obligatorii dezvăluirea circumstanțelor care afectează independența terților sau care dau naștere la un conflict de interese, precum și obligația de a deservi în mod egal toate părțile, conform procedurilor Codului de conduită;

14. solicită ca părțile implicate, și, atunci când e cazul, și părțile terțe, conform procedurilor din codul de conduită, să fie obligate să păstreze confidențialitatea informațiilor; de asemenea, ia în considerație, atunci când este cazul, măsuri mai ample, precum crearea privilegiului profesional, în paralel cu cel prevăzut la articolul 7 din Directiva 2008/52/CE;

15. observă, cu toate acestea, că în paralel cu respectarea confidențialității datelor personale, în procedura ADR ar trebui să prezinte un grad de transparență, care să le permită statelor membre și organismelor implicate în ADR să identifice și să facă schimb de cele mai bune practici și să le ofere organismelor de reglementare independente posibilitatea de a examina procedura în cazul în care au fost formulate plângeri.

16. consideră că nu numai medierea, ci ADR în general (articolul 8 din Directiva 2008/52/CE) ar trebui să aibă un efect asupra termenelor de decădere și de prescripție; recunoaște riscul pe care îl implică multiplele forme de ADR precum și acela al întârzierilor excesive din cadrul procedurilor judiciare; observă că studiul de fezabilitate privind Legislația europeană privind contractele(10) prevede o suspendare a prescripției în cazul procedurilor de arbitraj și mediere, și în câteva alte situații ale ADR; invită Comisia să lucreze în continuare la aceste aspecte;

17. este convins că aplicarea rapidă și cu costuri mici a acordurilor rezultate din ADR este indispensabilă, inclusiv la nivel transfrontalier; solicită măsuri legislative în acest scop;

18. reamintește că pregătirea specifică a terților neutri este absolut necesară; invită Comisia să colecteze datele referitoare la tipul necesar și durata pregătirii, să sprijine sectoarele în dezvoltarea pregătirii și a sistemelor de control al calității;

ADR în diferite domenii

19. susține intenția Comisiei de a încuraja utilizarea modalităților alternative de soluționare a litigiilor, care sunt accesibile, nu reclamă costuri ridicate, sunt rapide, eficace și oferă posibilitatea de a institui și menține relații comerciale, economice, sociale și de vecinătate de calitate, bazate pe încredere reciprocă, în măsură să contribuie la ridicarea nivelului de protecție a consumatorilor în situații reciproc avantajoase, care oferă tuturor părților mai multe beneficii decât practica judiciară curentă;

20. subliniază că, deși în UE există, în prezent, numeroase sisteme ADR care funcționează efectiv, unul dintre principalele obstacole care stă în calea utilizării lor constă din faptul că ele nu au fost dezvoltate uniform pe întreg teritoriul UE, nici din punct de vedere geografic, nici din punct de vedere sectorial; sugerează, în consecință, eliminarea urgentă a neajunsurilor existente în ceea ce privește acoperirea geografică a ADR în Europa, regretă deficiențele sectoriale majore care persistă în majoritatea statelor membre, promovând totodată îmbunătățirea acoperirii sector cu sector, cu implicarea persoanelor care știu cum funcționează un anumit sector dat; încurajează statele membre să ia în considerare crearea unor puncte unice de contact pentru fiecare sector, destinate să ofere informații cu privire la modul de inițiere a unei proceduri ADR;

21. reamintește că ADR prezintă un interes deosebit pentru IMM-uri; reiterează invitația adresată Comisiei de a analiza sinergiile dintre ADR și un instrument din cadrul dreptului contractual al UE; salută, de asemenea, oferirea de îndrumări privind clauzele ADR în cadrul contractelor standard;

22. recunoaște realizările FIN-NET, ECC-Net și SOLVIT dar consideră că, în ceea ce privește dar crede că, în ceea ce privește informarea părților și finanțarea, mai pot fi făcute îmbunătățiri și invită Comisia să susțină, să consolideze și chiar să augmenteze capacitățile organismelor existente care își desfășoară activitatea în acest domeniu și care și-au demonstrat eficacitatea și valoarea;

23. consideră că există un mare potențial pentru procedurile ADR desfășurate online, îndeosebi pentru plângerile care însumează valori mai mici; remarcă existența online a procedurilor tradiționale ADR în paralel cu alte proceduri care urmăresc să prevină litigiile sau să faciliteze rezolvarea lor; subliniază că, în cazul în care procedura ADR tradițională se face online, standardele procedurale nu trebuie coborâte și că trebuie rezolvate și chestiuni cum ar fi punerea în execuție a hotărârilor; consideră că sistemele online de mărci de încredere sunt în mod semnificativ avantajoase; subliniază activitatea Grupul de lucru privind rezolvarea litigiilor online UNICTRAL(11), pentru tranzacțiile între întreprinderi (B2B) și între întreprinderi și consumatori (B2C);

24. consideră că o ierarhie a rezolvării litigiilor (care să cuprindă, în primul rând, un sistem intern de depunere a plângerilor, în al doilea rând, ADR și, numai în ultimă instanță, rezolvarea juridică litigiilor) va conduce la reduceri de timp și costuri; invită Comisia să sprijine sectoarele în promovarea unor astfel de sisteme;

25. subliniază rolul esențial al anumitor tipuri de ADR în rezolvarea litigiilor de familie, putând contribui la reducerea prejudiciilor psihologice, la reînceperea discuțiilor între părți și, mai ales la asigurarea protecției copiilor; consideră că există potențial în ADR la nivel transfrontalier, mai ales în ceea ce privește flexibilitatea; subliniază, de asemenea, activitatea Mediatorului Parlamentului European în materie de răpire parentală internațională a copiilor;

26. consideră, precum Comisia, că accesul adecvat la despăgubiri pe piața internă presupune atât posibilitatea de a recurge cu ușurință la ADR, cât și existența unui sistem eficient de recurs colectiv, cele două alternative fiind complementare, fără a se exclude reciproc;

27. consideră că există potențial al ADR în cadrul discuțiilor curente privind sistemul colectiv de despăgubire, având în vedere faptul că ADR constituie un mijloc eficient pentru a evita acțiunile de despăgubire în instanță;

28. consideră că ADR e necesar la nivelul UE în domeniul libertății presei și a drepturilor personalității, ținând seama că în cazurile de defăimare și de încălcare a drepturilor personalității, în special, cheltuielile judiciare, mai ales în unele state membre, pot fi excesiv de mari, iar ADR ar putea contribui la îmbunătățirea situației existente;

ADR ca mijloc de rezolvare a litigiilor având ca obiect contractele de consum

29. insistă asupra necesității de a garanta consumatorilor europeni accesul la sisteme ADR, atât în cazul litigiilor naționale, cât și al celor transnaționale, în special pe piețele online, aflate în rapidă creștere în UE; ia act de faptul că utilizarea sistemelor ADR oferă un nivel mai ridicat de protecție a drepturilor consumatorilor și sporește încrederea consumatorilor în piață, în întreprinderi și în instituțiile de protecție a drepturilor consumatorilor, prin faptul că le face mai atractive, precum și prin promovarea comerțului transfrontalier și prin creșterea prosperității tuturor operatorilor pe piața UE;

30. solicită un sistem eficient de soluționare extrajudiciară a litigiilor legate de contractele de consum care să fie funcțional pe întreg teritoriul UE;

31. sugerează Comisiei Europene să reia, în viitoarea sa propunere legislativă privind utilizarea ADR de către consumatori în UE, orientările de urmat în legătură cu sistemele ADR instituite în Europa, acestea fiind următoarele:

– independența, imparțialitatea și confidențialitatea: la desemnarea mediatorilor, trebuie să evite posibila apariție a unor conflicte de interese; principiul participării comune a unor membri ai asociațiilor de consumatori și ai organizațiilor care reprezintă întreprinderile ar putea servi ca bază utilă pentru a asigura imparțialitatea hotărârilor;

– competența: profesioniștii în domeniu trebuie să aibă capacitatea, instruirea și experiența profesională necesară exercitării funcției și trebuie să fie imparțiali, independenți și competenți;

– eficacitatea și rapiditatea: mediatorii trebuie să dispună de mijloace adecvate (resurse umane, materiale și financiare corespunzătoare) și să fie în măsură să respecte termene scurte între sesizare și decizie;

– echitatea între consumatori și profesioniști, în termeni legați de informare, concepție și proceduri, precum și de schimburile operate în ambele direcții; cu alte cuvinte, posibilitatea ca ambele părți să își exprime punctul de vedere și să ia cunoștință de pozițiile și faptele prezentate de cealaltă parte;

– finanțarea: pentru a garanta atractivitatea acestei opțiuni pentru părțile interesate, ar trebui rezolvată problema costului mecanismelor ADR; în acest sens, sistemul ar trebui să fie gratuit, în cazul în care cauza este câștigată, sau oferit la un cost cu adevărat moderat pentru consumator;

– libertatea și caracterul extrajudiciar: mecanismele alternative de soluționare a litigiilor trebuie să aibă un caracter facultativ, fondat pe respectarea liberei alegeri de care se bucură părțile pe toată durata procesului, oferindu-le acestora, în orice moment, posibilitatea de a soluționa disputa în fața unei curți; în același timp, trebuie să se asigure depunerea unor eforturi serioase pentru a asigura soluționarea pe cale amiabilă; mecanismele nu trebuie în niciun caz să constituie o primă etapă obligatorie înainte de inițierea unei acțiuni în justiție, iar deciziile care decurg din acestea nu pot deveni obligatorii fără ca părțile să fi fost informate în prealabil și să fi acceptat acest lucru în mod expres; în ciuda unei astfel de decizii, posibilitatea acționării în justiție rămâne în continuare deschisă;

– proporționalitatea procedurilor, a deciziilor și a costurilor, cu scopul de a evita ca impactul acestora să depășească subiectul și obiectul litigiului; costurile suportate trebuie adaptate la dimensiunea prejudiciului suferit;

– transparența: pe lângă furnizarea informațiilor generale (tipuri de proceduri judiciare, norme privind sesizarea, metode de luare a deciziilor etc.), fiecare persoană care acționează ca mediator trebuie să fie obligată să publice un raport anual;

32. solicită Comisiei să adopte, în cazul litigiilor transnaționale în materie de contracte de consum, prevederi legate de coordonare, pentru a facilita accesul și coordonarea sistemelor ADR naționale și a celor conduse la nivel de întreprindere;

33. solicită Comisiei, în contextul litigiilor legate de contractele de consum transfrontaliere de domeniul comerțului electronic, să dispună introducerea rapidă a unei platforme multilingve care să permită consumatorilor să-și soluționeze litigiile în întregime online, reținând că această platformă trebuie să satisfacă standardele de calitate și să se bazeze pe sistemele ADR existente în statele membre;

34. consideră că sarcina de informare a consumatorilor le incumbă, deopotrivă, autorităților publice, rețelelor de informare și de consiliere, autorităților de reglementare și asociațiilor de consumatori și recomandă ca fiecare dintre acestea să desfășoare, la nivelul propriu, campanii de sensibilizare și proiecte-pilot pe această temă;

35. critică caracterul confuz al actualei baze de date privind ADR a Comisiei Europene; sugerează Comisiei să creeze un portal internet european multilingv ADR, unde toți consumatorii să se poată informa cu privire la modul de funcționare al ADR și la implicațiile acesteia, la drepturile și obligațiile lor, pe baza rețelelor și datelor existente; subliniază că, în interesul consumatorului, trebuie pus accentul pe inteligibilitatea și claritatea portalului online;

36. subliniază faptul că, în ceea ce privește ADR, consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a obține toate informațiile pertinente online, traduse în mod corespunzător în limbile lor, prin utilizarea unor programe de traducere online, ușor accesibile și ușor de utilizat;

37. subliniază faptul că este esențială sensibilizarea consumatorilor cu privire la existența și beneficiile ADR înainte de apariția unui litigiu legat de contractele de consum; insistă asupra necesității de a consolida simțul responsabilității al întreprinderilor și al organizațiilor patronale, în acest sens; consideră că întreprinderile și asociațiile patronale au datoria de a informa consumatorul cu privire la mecanismele alternative de soluționare a litigiilor disponibile; propune ca această informație „în amonte” să fie transmisă prin includerea unei mențiuni referitoare la posibilitatea de a recurge la mecanismele alternative de soluționare a litigiilor în toate documentele contractuale, însoțită, în cazul profesioniștilor care au recurs la acestea, de datele de contact și de modalitățile de sesizare prevăzute de aceste sisteme de mecanisme; această cerință ar trebui însă să evite costurile suplimentare și birocrația;

38. recomandă, drept posibil stimulent pentru întreprinderi, introducerea la nivel european a unei mărci de calitate privind medierea în domeniul litigiilor având ca obiect contractele de consum, însoțită de orientări referitoare la cele mai bune practici, astfel încât consumatorii să poată identifica rapid întreprinderile care au optat pentru sisteme ADR; opinează că, în legătură cu această propunere, ar trebui efectuată mai întâi o analiză costuri-beneficii; subliniază că Comisia ar trebui să asigure utilizarea și aplicarea corespunzătoare a mărcii de calitate.

Următoarele etape

39. constată că este necesară o ameliorare a informațiilor cu caracter general în legătură cu drepturile și aplicarea lor, precum și a informațiilor specifice privind mecanismele ADR, inclusiv privind existența, funcționarea și sediul acestora; consideră că programele de informare ar trebui, de asemenea, să sublinieze principalele avantaje ale alegerii ADR, precum costurile mai mici și rapiditatea prin raport cu o procedură judiciară, precum și procentele de reușită; consideră că aceste programe ar trebui să vizeze mai ales cetățenii și IMM-urile; consideră că ADR poate fi furnizată cel mai eficient într-o rețea apropiată cetățenilor și plecând de la colaborarea cu statele membre;

40. cere, în același timp, Comisiei să ia neîntârziat măsuri pentru a asigura, din partea consumatorilor și a întreprinderilor, o mai bună înțelegere a instrumentelor legislative deja existente, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, Directiva 52/2008/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, precum și Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate; propune, în acest scop, implicarea autorităților naționale, a instanțelor, a barourilor de avocați și a camerelor de comerț, a birourilor de consiliere a consumatorilor, a asigurătorilor în materie de cheltuieli de judecată și a altor organizații competente într-o campanie de informare cuprinzătoare; solicită acordarea de sprijin financiar pentru campanii europene și naționale de acest fel;

41. constată că, în unele state membre, gradul de solicitare a instanțelor dedicate cererilor de despăgubire cu valoare mică rămâne semnificativ de redusă și că se impun eforturi suplimentare în ceea ce privește securitatea juridică, barierele lingvistice și transparența procedurilor; invită Comisia să acorde o atenție deosebită acestor organisme juridice atunci când formulează propunerea legislativă referitoare la utilizarea mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor privind consumatorii din UE;

42. constată că, având în vedere că preocuparea majoră a ADR este concilierea, litigiul poate fi mai ușor soluționat într-un mod avantajos pentru toate părțile și subliniază că soluțiile găsite prin ADR sunt, în general, respectate; consideră, prin urmare, că statisticile actualizate cu privire la aceste probleme ar trebui publicate în același timp cu informațiile publice privind ADR;

43. invită Comisia, în cooperare cu statele membre, să desfășoare campanii de informare care vizează educarea și conștientizare atât a consumatorilor, cât și a întreprinderilor cu privire la avantajele utilizării acestei instituții;

44. consideră că campaniile de informare privind ADR ar trebui desfășurate în cooperare cu camerele de comerț, grupurile de consumatori și oficiile pentru comerț echitabil (sau echivalentele acestora) pentru a asigura o campanie bine coordonată și eficientă;

45. consideră că sarcina de informare a mediului de afaceri revine, deopotrivă, autorităților publice și organizațiile reprezentative și recomandă ca fiecare dintre acestea să desfășoare, la nivelul propriu, campanii de conștientizare și proiecte-pilot pe această temă;

46. recunoaște că unul dintre principalele obstacole în calea utilizării sistemelor ADR este reticența întreprinderilor de a recurge la aceste mecanisme; propune ca camerele de comerț și organizațiile-umbrelă atât de la nivel național, cât și de la nivelul UE, precum și celelalte entități profesionale să aibă obligația de a informa întreprinderile cu privire la existența mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor și la avantajele posibile ale utilizării acestora, în special în ceea ce privește posibilitățile de evitare la sursă a litigiilor judiciare sau imaginea vehiculată de întreprindere și, în sfârșit, la posibilitatea pe care acestea o oferă de a restabili relații comerciale bazate pe încredere între părți, spre deosebire de o decizie arbitrală sau de hotărârea unei curți;

47. invită Comisia, ca, plecând de la datele colectate și de la o evaluare de impact amănunțită în conformitate cu cele mai bune norme de reglementare, să ia în considerație definirea unor norme minime în materie de ADR în toate sectoarele, dezvoltând, în același timp, schemele existente și încurajând statele membre și sectoarele acoperite de scheme să mărească finanțarea, ținând seama că ADR, deși oferă părților o soluție alternativă la costuri mici, nu trebuie să fie o justiție „la preț redus”;
o

o o

48. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 115, 17.04.1998, p. 31.

(2) JO C 155, 6.6.2000, p. 1.

(3) JO L 174, 27.06.01, p. 25.

(4) JO L 136, 24.05.08, p. 3.

(5) JO C 61 E, 10.03.04, p. 256.

(6) JO C 146 E, 12.06.08, p. 110.

(7) JO C 287E, 21.10.2010, p. 12.

(8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0144.

(9) Texte adoptate, P7_TA(2011)0361.

(10) A se vedea: http://ec.europa.eu/justice/policies/consumer/docs/explanatory_note_results_feasibility_study_05_2011_en.pdf.

(11) A se vedea: http://www.uncitral.org/uncitral/commission/working_groups/3Online_Dispute_Resolution.html



Sursa: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&reference=A7-2011-0343&language=RO#title2