HRISTOS A ÎNVIAT!

Lumina sfanta a invierii Domnului nostru Isus Hristos sa va aduca pace, liniste si impacare in suflete, sanatate, bucurii alaturi de cei dragi. Hristos a inviat!
Robert-Ionuţ CHIRIAC

SĂRBĂTORI PASCALE 2011!

Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului Isus Hristos să vă lumineze viaţa,
să vă aducă bucurie în suflet, sănătate şi fericire alături de cei dragi!

Oferindu-vă toată stima şi
consideraţiunea noastră,
vă dorim un Paşte fericit! (*)

CENTRUL DE MEDIERE ONEŞTI

ESTE NECESARĂ INTRODUCEREA DATELOR MEDIATORILOR ÎN SISTEMUL ECRIS?

Răspunsul la această întrebare nu poate fi decât afirmativ. Pe această cale, solicităm Consiliului de Mediere, autoritate autonomă independentă, împuternicită prin Legea nr.192/2006 să pună în aplicare legea de organizare şi exercitare a profesiei de mediator, să întreprindă demersurile necesare în sensul transmiterii către Ministerul Justiţiei, centralizat, a Tabloului mediatorilor autorizaţi din toate judeţele din ţară în vederea introducerii acestor informaţii în aplicaţia ECRIS info-chioşc. Avem convingerea că informarea instanţelor de judecată şi a justiţiabililor despre cine sunt mediatorii, ce pot face aceştia şi unde pot fi găsiţi, precum şi informaţii despre mediere, litigiile care pot face obiectul medierii şi avantajele acestei metode alternative la justiţia clasică este un nou pas înainte în domeniul implementării Strategiei de dezvoltare a justiţiei ca serviciu social 2010-2014, respectiv un obiectiv prioritar în Strategia de informatizare a sistemului judiciar 2010-2015.

Birou de Mediator - Robert-Ionuţ CHIRIAC

MEDIEREA UNUI LITIGIU ÎNTRE DOUĂ SOCIETĂȚI COMERCIALE!

Speta 1 – “Medierea unui litigiu intre doua societati comerciale” Mediator: Ion Dedu Roluri: – Manuela Mitrea (deputat si mediator); – Bogdan Stanescu (mediator)
Sursa: http://www.alinaghorghiu.ro

OBSERVAŢII PUNCTUALE PRO MEDIERE!

Apariţia articolului "Pro sau contra mediere?" al autoarei Andreea DUMITRESCU pe site-ul www.juridice.ro reclama imperativ formularea unor observatii punctuale PRO MEDIERE:

"Pct.6 Opinia dvs. cu privire la exigenţele impuse intrării în profesia de mediator ca fiind destul de reduse, nu sunt justificate. Într-adevăr orice persoană care are studii superioare si care are o vechime in munca de cel putin 3 ani in orice domeniu poate deveni mediator autorizat, cu conditia absolvirii cursurilor pentru formarea mediatorilor sau a unor studii masterale de profil. Spre deosebire de alte profesii liberale (avocat, notar, executor) care pot fi considerate caste, leguitorul a dorit să lase liberatea intrării in aceasta profesie, cel putin in stadiul incipient al aplicarii medierii in Romania, fara ingradiri suplimentare datorită necesităţii formării mediatorilor. Intrarea în profesie nu garantează şi succesul mediatorului, totul depinzând de abilităţile sale de comunicare, de instrumentele şi tehnicile de care se foloseste in mediere, care ii vor atrage in cele din urma reputaţia şi notorietatea.
Pct.7 Se dovedeşte o necunoaştere a instrumentelor şi tehnicilor cu care lucrează un mediator. Mediatorul mediază orice tip de conflicte, indiferent de natura acestora, scopul său fiind identificarea nevoilor şi intereselor părţilor şi generarea de opţiuni care să conducă la soluţionarea conflictului dintre părţi, fără a urmări în principal rezolvarea naturii juridice a acestuia. Este pe de altă parte necesar, ca orice mediator să aibă cunoştinţe de bază privind legislaţia în vigoare aferentă tipului de litigiu care i se prezintă spre mediere, şi nu neapărat cunoştinţe de specialitate în domeniu. Pentru acestea, potrivit art.22, alin.(2) din Legea nr.192/2006, mediatorul sau mediatorii asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, jurişti, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de mediere. De asemenea, cu privire la justificarea asertiunii ca avocatii sa fie de drept mediatori, asa cum am mai specificat, acest lucru nu poate fi posibil, facultatea de drept si examenul de primire in profesia de avocat, nu contin materii de pregatire in domeniul analizei si teoriei conflictelor si nici nu confera abilitatile necesare calităţii de mediator. Pentru identitate de ratiune si egalitate de tratament, mediatorii care au studii superioare in domeniul juridic, cu vechime de cel putin 3 ani in specialitate, nu ar avea indreptatirea sa solicite sa fie de drept avocati?
Pct.8 Medierea este într-adevăr o profesie liberală, o activitate de interes public, o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor, care se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile, fără a fi o profesie juridică. Mă întreb cât ne-ar fi de simplu să scriem un articol despre o altă profesie liberală, fără a face parte din ea şi fără a-i cunoaşte meandrele? Care ar fi impactul care l-ar avea oare asupra corpului profesional al profesiei respective?
Pct.9 Acordul de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată, cuprinde toate clauzele consimţite de părţile care au ajuns la înţelegere şi este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel. Art.55 din lege permite ca în cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Acordul capătă valoare executorie numai în condiţiile expres prevăzute de art.63 din lege. Prin urmare, reclamă în mod imperativ ca medierea sa fie realizata de catre specialisti cat mai bine pregatiti în domeniul soluţionării conflictelor, pentru orice alt domeniu specializat mediatorul putând solicita puncte de vedere de specialitate.
Birou de Mediator – Robert-Ionuţ CHIRIAC"

Sursa articol:

PROTOCOL DE COLABORARE ÎNTRE ASOCIAŢIILE PROFESIONALE!

PROTOCOL DE COLABORARE

ÎNTRE ASOCIAŢIILE PROFESIONALE

ALE MEDIATORILOR DIN ROMÂNIA

CAP. 1 PARTENERII, SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROTOCOLULUI

Art.1 Prezentul protocol se încheie între asociaţiile profesionale ale mediatorilor din România semnatare, care acceptă să colaboreze într-un parteneriat pe baza scopului, principiilor şi obiectivelor stabilite de comun acord.

Art. 2. Scopul

Scopul prezentului protocol constă în implicarea activă şi eficientă a asociaţiilor, pentru instituirea şi dezvoltarea unui parteneriat durabil şi eficient în vederea promovării, dezvoltării şi implementării medierii în România, potrivit directivelor europene, Legii nr. 192/2006, Programului de guvernare 2010-2012 cap. 4, Legii nr. 202/2010, noilor coduri de procedură, în vederea soluţionării conflictelor pe cale amiabilă, degrevării instanţelor de numărul mare de dosare şi scăderii cheltuielile aferente, contribuind la reforma în justiţie şi îmbunătăţirea climatului social.

Art. 3. Principiile

Pentru funcţionarea eficientă a parteneriatului între asociaţii pe termen lung, acestea sunt de acord să respecte următoarele principii:

1. Dorinţă şi capacitate de a participa în mod activ la elaborarea, planificarea şi implementarea acţiunilor.

2. Colaborarea între asociaţii pe baza încrederii în buna intenţia a fiecăreia.

3. Transparenţă, parteneriat şi orientare socială către beneficiarii medierii.

4. Comunicarea deschisă, constructivă şi regulată între asociaţii.

5. Respectul partenerilor, ideilor, angajamentelor şi a cuvântului dat.

6. Loialitate, onestitate, integritate, libertatea de opinie şi exprimare.

7. Egalitate în drepturi şi obligaţii, monitorizarea rezultatelor.

8. Profesionalism şi responsabilitate în implementarea medierii.

9. Altruism şi disponibilitate în participarea sau susţinerea acţiunilor.

10. Consensul în luarea hotărârilor importante, acceptarea opiniilor majoritare.

Art. 4. Obiectivele

În realizarea scopului propus, obiectivele protocolului constau în colaborarea dintre asociaţii pentru:

- promovarea medierii ca mijloc alternativ de soluţionare a conflictelor şi sprijinul reciproc în realizarea unor materiale şi susţinerea unor evenimente privind medierea;

- formarea profesională continuă a mediatorilor, dezvoltarea unor bune practici care să faciliteze asigurarea calităţii serviciului de mediere;

- desfăşurarea medierii în condiţii de respectare a principiilor medierii, legislaţiei şi voinţei părţilor, precum şi normelor europene;

- consolidarea corpului profesional al mediatorilor din România;

- organizarea informării gratuite a justiţiabililor la sediul instanţelor;

- implementarea dispoziţiilor care prevăd informarea despre mediere de către organele judiciare şi altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, asupra avantajelor pe care instituţia medierii le aduce în activitatea judiciară şi îndrumării acestora să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele;

- îmbunătăţirea legislaţiei naţionale privind medierea şi armonizarea cu cea europeană şi bunele practici pe plan internaţional;

- relaţionarea cu alte asociaţii profesionale din România şi străinătate;

- elaborarea, susţinerea şi implementarea unor proiecte cu finanţare externă.

CAP II. APLICAREA PROTOCOLULUI

Art. 5 Modalităţi de aplicare:

- publicarea într-un loc accesibil justiţiabililor a Tabloului Mediatorilor, care va cuprinde lista cu mediatorii autorizaţi la nivel judeţean, conform datelor furnizate de Consiliul de Mediere, indiferent de partenenţa la asociaţii sau forma de exercitare a profesiei;

- afişarea şi distribuirea de materiale informative privind medierea la aviziere şi la compartimentul de lucru cu publicul de la instanţe, parchete, poliţie, etc.;

- participarea la şedinţe de informare despre mediere a justiţiabililor, când medierea este recomandată de judecător, în spaţiile comune puse la dispoziţie;

- iniţierea şi susţinerea de întâlniri comune ale mediatorilor cu magistraţi, poliţişti şi alte organe cu atribuţii jurisdicţionale care trebuie să recomande medierea;

- realizarea de conferinţe, seminarii, simpozioane, şedinţe de pregătire profesională, materiale de informare a cetăţenilor şi de bune practici pentru mediatori, în colaborare, la nivel judeţean, regional, naţional, internaţional, în scopul de a informa şi a întări încrederea publicului în mediere şi avantajele sale;

- colectarea şi schimbul de modele de acorduri de mediere validate care sunt relevante, cu protejarea datelor cu caracter personal;

- aducerea la cunoştinţa persoanelor paupere a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, inclusiv pentru serviciul de mediere;

- colectarea/furnizarea de date statistice cu privire la: cazurile în care s-a apelat la mediere, numărul ordonanţe/hotărâri/acorduri de validare a medierii, numărul de medieri eşuate, numărul de mediatori activi; nr. de cazuri în care au participat avocaţii, în care s-a acordat ajutor public judiciar, după cum se va stabili de asociaţii cu acordul Consiliului de mediere;

- comunicarea directă şi eficientă în raporturile cu partenerii şi informarea cu privire la dificultăţile întâlnite în implementarea legislaţiei şi desfăşurarea bunelor practici, în vederea identificării soluţiilor de rezolvare a acestora;

- mediatizarea în mod regulat a acţiunilor ce fac obiectul prezentului protocol.

- promovarea instituţiei medierii şi dispoziţiilor prezentului protocol prin intermediul paginii web a fiecărei asociaţii şi prin orice alte mijloace legale;

ART. 6. Obligaţii asumate de asociaţii:

- să nu prejudicieze în nici fel imaginea parteneriatului sau a membrilor săi;

- asociaţiile care aderă la acest parteneriat să nu desfăşoare activităţi politice;

- să organizeze activităţilor de informare la sediul instanţelor fără personalizarea asociaţiilor şi mediatorilor care prestează servicii de informare;

- să actualizeze periodic datelor cuprinse în Tabloul Mediatorilor şi să prezinte listele cu mediatorii autorizaţi la instanţe, parchet, poliţie, administraţia locală;

- să comunice modificările în datele de contact sau conducerea asociaţiilor în termen de maximun 15 zile de la modificare;

- să asigure protecţia datelor cu caracter personal a mediatorilor şi clienţilor acestora în toate actele şi manifestările paccesibile publicului;

- să nu primească mediatori care se mută de la o asociaţie la alta fără achitarea de obligaţiile care le reveneau faţă de acestea;

- să nu întreprindă acţiuni/activităţi care să afecteze celelalte asociaţii, mediatorii şi profesia de mediator;

CAP. III. RESURSE UMANE ŞI FINANCIARE

Art. 7. Asociaţiile stabilesc activităţile şi poziţiile de susţinut prin organele de conducere, iar implementarea se face prin mediatorii desemnaţi sau voluntari.

Art. 8. Asociaţiile convin să susţină cu resursele financiare disponibile şi în limitele comun agreate activităţile desfăşurate în vederea atingerii obiectivelor protocolului.

CAP IV. DURATA ŞI ÎNCETAREA PROTOCOLULUI

Art. 9. Prezentul protocol de colaborare se încheie pe o perioadă de un an de la data semnării acestuia şi poate fi prelungit după cum stabilesc de comun acord organele de conducere ale asociaţiilor.

Art. 10. Protocolul poate fi modificat şi/sau completat prin acte adiţionale semnate de toate asociaţiile semnatare.

Art. 11. O asociaţie poate întrerupe temporar participarea la activităţi din motive obiective, numai prin notificare prealabilă şi fără a prejudicia celelalte asociaţii.

Art. 12 Prezentul protocol va înceta în următoarele situaţii: prin acordul tuturor asociaţiilor semnatare ori prin denunţare unilaterală succesivă pînă rămân mai puţin de trei asociaţii în parteneriat.

CAP. V. DISPOZIŢII FINALE

Art. 13. Partenerii sunt de acord să colaboreze cu alte instituţii ale statului şi ONG în vederea realizării obiectivului prezentului protocol şi sunt de acord ca la acesta să poată adera ulterior şi alte asociaţii ale mediatorilor, fiindu-le opozabile aceleaşi principii, obiective şi obligaţii.

Art. 14. Unele asociaţii sau toate asociaţiile semnatare pot să iniţieze şi să dezvolte şi alte forme de colaborare, în afara celor înscrise în prezentul protocol, pe baza unor solicitări întemeiate, posibile şi acceptate de respectivele asociaţii.

Art. 15. Asociaţiile vor depune diligenţe în vederea rezolvării numai pe cale amiabilă a neînţelegerilor ivite între ele cu privire la aplicarea protocolului.

Art. 16. Pentru realizarea prevederilor protocolului, părţile desemnează datele şi persoanele de contact, precum şi mediatorii care participă la desfăşurarea activităţilor comune.

Art. 17. Prezentul protocol va intra în vigoare în termenul convenit la finalizarea sa, după ce va fi semnat şi înregistrat în evidenţele părţilor semnatare.

Art. 18. Toate înştiinţările adresate între asociaţii în conformitate cu prezentul protocol sau în legătură cu el, se efectuează în formă scrisă, trimise prin fax, scrisoare, poşta electronică sau aduse personal pe adresa celeilalte asociaţii.

Art. 19. Prezentul protocol s-a încheiat în …. exemplare, câte unul pentru fiecare asociaţie semnatară, în data de ….. ……. 2011.

Art. 20. Asociaţiile partenere semnatare ale prezentului protocol sunt:

Asociaţia Mediatorilor Galaţi.
….
Proiect prezentat de mediator Asofronie Constantin

Sursa:

CODUL EUROPEAN DE CONDUITĂ PENTRU MEDIATORI

Prezentul cod de conduită stabileşte un număr de principii pe care fiecare mediator
se poate angaja în mod voluntar să le respecte, pe propria răspundere. Acest cod
poate fi utilizat de mediatori implicaţi în toate tipurile de mediere în materie civilă si comercială.

Organizatiile care furnizează servicii de mediere pot de asemenea să-şi ia un astfel de
angajament, cerând mediatorilor care lucrează sub egida lor să respecte codul de
conduită. Organizatiile pot pune la dispoziţie informaţiile privind măsurile, cum ar fi
formarea, evaluarea şi monitorizarea, pe care le iau pentru a promova respectarea
codului de către fiecare mediator.

În înţelesul prezentului cod de conduită, medierea înseamnă orice proces structurat,
indiferent de modul în care este denumit sau se face referire la acesta, în care două
sau mai multe părţi într-un litigiu încearcă ele însele, din proprie iniţiativă, să ajungă la un acord cu privire la soluţionarea litigiului dintre ele, cu asistenţa unei persoane terţe – denumită în cele ce urmează „mediator”.

Acceptarea codului de conduită nu aduce atingere legislaţiei interne sau normelor
care reglementează anumite profesii.

Este posibil ca organizatiile care furnizează servicii de mediere să dorească să
dezvolte coduri mai detaliate, adaptate atât contextelor specifice ale fiecăreia sau
tipurilor de servicii de mediere pe care le oferă, cât .i domeniilor specifice cum ar fi
medierea familială sau medierea în domeniul drepturilor consumatorului.

1.
COMPETENŢA, NUMIREA ŞI ONORARIILE MEDIATORILOR ŞI PROMOVAREA
SERVICIILOR ACESTORA

1.1.
Competenţa
Mediatorii trebuie să fie competenţi şi să cunoască bine procesul de mediere. Aceştia
trebuie să aibă o bună pregătire şi să-şi îmbunătăţească în permanenţă cunoştinţele
teoretice şi practice privind competenţele de mediere, având în vedere standardele sau
sistemele de acreditare relevante.

1.2.
Numire
Mediatorii trebuie să fixeze de comun acord cu părţile datele la care poate avea loc
medierea. Mediatorii trebuie să verifice faptul că au calificarea şi competenţele
necesare pentru a efectua medierea într-o anumită cauză înainte de a accepta numirea.
La cererea părţilor, aceştia trebuie să furnizeze părţilor informaţii privind calificarea şi experienţa lor.

1.3.
Onorarii
Atunci când acest lucru nu este deja prevăzut, mediatorii trebuie, întotdeauna, să
furnizeze părţilor informaţii complete privind modalitatea de remunerare pe care au
intenţia să o aplice. Aceştia nu trebuie să accepte să ia parte la o mediere înainte ca
toate părţile implicate să-şi fi dat acordul asupra principiilor de calcul a remuneraţiei lor.

1.4.
Promovarea serviciilor mediatorilor
Mediatorii pot promova activitatea lor, cu condiţia de a face aceasta într-un mod
profesionist, corect şi demn.

2.
INDEPENDENŢĂ
ŞI IMPARŢIALITATE
2.1.
Independenţa
În cazul în care există circumstanţe care pot afecta independenţa mediatorului sau care
pot da naştere unui conflict de interese, sau care pot fi percepute ca atare, mediatorul
trebuie să dezvăluie părţilor acele circumstanţe înainte de a acţiona sau de a continua
să acţioneze, după caz.

Astfel de circumstanţe includ:

– orice relaţie personală sau de afaceri cu una sau mai multe din părţi;

– orice interes financiar sau de altă natură, direct sau indirect, în legătură cu
rezultatul medierii;

– faptul că mediatorul, sau orice membru al firmei sale, a acţionat în altă
calitate decât cea de mediator pentru una sau mai multe din părţi.

În astfel de cazuri mediatorul nu poate accepta să acţioneze sau nu poate continua să
acţioneze decât dacă este sigur de faptul că este capabil să efectueze medierea în
deplină independenţă, pentru asigurarea unei imparţialităţi totale, şi dacă părţile îşi
dau acordul expres.

Obligaţia de dezvăluire a informaţiilor este o obligaţie continuă, existentă pe întreaga
durată a procesului de mediere.

2.2. Imparţialitate
Mediatorii trebuie să acţioneze imparţial întotdeauna şi să depună eforturi pentru a fi
percepuţi ca imparţiali în raport cu părţile implicate şi trebuie să se angajeze să
servească toate părţile într-un mod echitabil în cadrul procesului de mediere.

3.
ACORDUL DE MEDIERE, PROCESUL DE MEDIERE ŞI SOLUŢIONAREA
3.1.
Procedura
Mediatorul trebuie să se asigure că părţile implicate în mediere înţeleg caracteristicile procesului de mediere şi rolurile pe care le au atât mediatorul cât şi părţile în cadrul acestuia.

În special, mediatorul trebuie să se asigure că, înainte de începerea medierii, părţile au înţeles şi acceptat în mod expres termenii şi condiţiile acordului de mediere, inclusiv toate dispoziţiile aplicabile privind obligaţiile de confidenţialitate pe care le au atât mediatorul cât şi părţile.

La cererea părţilor, acordul de mediere poate fi redactat în scris.

Mediatorul trebuie să asigure buna desfăşurare a procedurilor, luând în considerare
circumstanţele cauzei, inclusiv eventualele dezechilibre ale raporturilor de forţe şi
orice doleanţe exprimate de părţi,supremaţia legii, precum şi necesitatea unei
soluţionări rapide a litigiului. Părţile pot conveni cu mediatorul asupra manierei de
desfăşurare a medierii, prin raportare la un set de norme sau în alt mod.

Dacă mediatorul consideră necesar, acesta poate audia părţile separat.

3.2.
Echitatea procedurii
Mediatorul trebuie să se asigure că toate părţile au oportunităţi adecvate de a participa în cadrul procesului de mediere.

Mediatorul trebuie să informeze părţile şi poate înceta medierea atunci când:

– se ajunge la o soluţie care i se pare imposibil de executat sau ilegală, având
în vedere circumstanţele cauzei şi competenţa mediatorului de a efectua o
astfel de evaluare, sau
– mediatorul consideră că sunt puţine şanse să se ajungă la o soluţie în cazul
continuării medierii.

3.3. Finalizarea procedurii
Mediatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că orice acord ar fi încheiat, toate părţile îşi dau consimţământul cu privire la acesta în perfectă cunoştinţă de cauzăşi înţeleg pe deplin termenii acordului.

Părţile se pot retrage din mediere în orice moment, fără să ofere vreo justificare.

Mediatorul trebuie, la cererea părţilor şi în limitele competenţei sale, să informeze
părţile asupra modului în care acestea pot să oficializeze acordul şi asupra
posibilităţilor ca acesta să devină executoriu.

4. CONFIDENŢIALITATE
Mediatorul trebuie să păstreze confidenţialitatea în ceea ce priveşte toate informaţiile
care rezultă din mediere sau având legătură cu aceasta, inclusiv faptul că medierea
urmează să aibă loc sau a avut loc deja, cu excepţia cazurilor în care există o obligaţie legală sau întemeiată pe motive de ordine publică de a dezvălui aceste informaţii.
Nicio informaţie dezvăluită mediatorului de către una din părţi, cu titlu confidenţial,
nu trebuie comunicată celorlalte părţi fără permisiune, cu excepţia cazului în care
există o obligaţie legală de divulgare.

Obligativitatea medierii ca procedură prealabilă instanței de judecată!

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (5) a doua liniuță, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1), hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2), întrucât:

(1) Comunitatea și-a stabilit ca obiectiv menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. În acest scop, Comunitatea trebuie să adopte, printre altele, măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă care sunt necesare bunei funcționări a pieței interne.

(2) Principiul accesului la justiție este fundamental și, în vederea facilitării accesului la justiție, Consiliul European, în cadrul reuniunii sale de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, a solicitat crearea de către statele membre a unor proceduri alternative, extrajudiciare.

(3) În mai 2000, Consiliul a adoptat Concluziile privind metodele alternative de soluționare a litigiilor în materie civilă și comercială, afirmând că stabilirea principiilor de bază în acest domeniu este un pas esențial în vederea înlesnirii evoluției și a funcționării corespunzătoare a procedurilor extrajudiciare pentru soluționarea litigiilor în materie civilă și comercială care să ducă la simplificarea și îmbunătățirea accesului la justiție.

(4) În aprilie 2002, Comisia a prezentat o Carte verde privind metodele alternative de soluționare a litigiilor în materie civilă și comercială, în care a examinat situația actuală în ceea ce privește metodele alternative de soluționare a litigiilor în Uniunea Europeană și a inițiat o vastă consultare cu statele membre și cu părțile interesate privind posibilele măsuri de încurajare a utilizării medierii.

(5) Obiectivul de a asigura un acces mai bun la justiție, ca parte a politicii Uniunii Europene de instituire a unui spațiu de libertate, securitate și justiție, ar trebui să includă accesul la metode de soluționare a litigiilor atât pe cale judiciară, cât și extrajudiciară. Prezenta directivă ar trebui să contribuie la buna funcționare a pieței interne, în special în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de mediere.

(6) Medierea poate asigura o soluționare extrajudiciară eficientă din perspectiva costurilor și rapidă a litigiilor în materie civilă și comercială prin intermediul unor proceduri adaptate nevoilor părților. Este mai probabil ca acordurile rezultate din mediere să fie respectate voluntar și să mențină o relație amiabilă și durabilă între părți. Aceste avantaje sunt și mai pronunțate în situațiile care prezintă elemente de extraneitate.

(7) Pentru a promova în continuare utilizarea mai intensă a medierii și pentru a asigura un cadru juridic previzibil părților care recurg la mediere, este necesară introducerea unei legislații cadru, care să abordeze, în special, aspecte esențiale ale procedurii civile.

(8) Dispozițiile prezentei directive ar trebui să se aplice numai medierii în cazul litigiilor transfrontaliere, dar nimic nu ar trebui să împiedice statele membre în a aplica aceste dispoziții în egală măsură procedurilor interne de mediere.

(9) Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice în niciun fel folosirea tehnologiilor moderne de comunicare în cadrul procedurii de mediere.

(10) Prezenta directivă ar trebui să se aplice procedurilor în care două sau mai multe părți ale unui litigiu transfrontalier încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la un acord amiabil în privința soluționării litigiului dintre ele, cu asistența unui mediator. Aceasta ar trebui să se aplice în materie civilă și comercială. Totuși, directiva nu ar trebui să se aplice în cazul drepturilor și obligațiilor de care părțile nu pot dispune în mod liber potrivit legislației aplicabile corespunzătoare. Astfel de drepturi și obligații se regăsesc în special în dreptul familiei și în dreptul muncii.

(11) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice negocierilor precontractuale și nici procedurilor cvasijudiciare, precum anumite sisteme de conciliere judiciară, sisteme de soluționare a plângerilor consumatorilor, arbitrajul și deciziile experților, sau procedurilor în cadrul cărora persoanele sau organele care conduc procedura emit o recomandare oficială, ce poate fi obligatorie sau nu, privind soluționarea litigiului.

(12) Prezenta directivă ar trebui să se aplice cazurilor în care o instanță trimite părțile să recurgă la mediere sau în care dreptul national prevede medierea. Mai mult decât atât, în măsura în care un judecător poate actiona ca mediator în conformitate cu dreptul national, prezenta directivă ar trebui să se aplice de asemenea medierii efectuate de un judecător care nu este implicat în nicio procedură judiciară conexă domeniului sau domeniilor litigioase. Aplicarea acestei directive nu ar trebui, însă, să fie extinsă la demersurile instantei sau ale judecătorului sesizat cu solutionarea unui litigiu, în contextual procedurii judiciare privind litigiul respectiv, sau la cazurile în care instanta sau judecătorul sesizat solicită asistentă sau consiliere din partea unei persoane competente.

(13) Medierea prevăzută în prezenta directivă ar trebui să constituie o procedură voluntară în sensul că părtile sunt ele însele responsabile de procedură si o pot organiza după cum doresc si încheia în orice moment.

Totusi, instantele ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili în temeiul dreptului national termene în care să se desfăsoare procedura de mediere. De asemenea, instantele ar trebui să poată atrage atentia părtilor asupra posibilitătii de a recurge la mediere ori de câte ori este cazul.

(14) Nicio dispozitie a prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere legislatiei nationale în temeiul căreia recurgerea la mediere este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sanctiuni, cu conditia ca o astfel de legislatie să nu împiedice părtile să îsi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar. De asemenea, nicio dispozitie a prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere sistemelor actuale de autoreglementare în domeniul medierii, în măsura în care acestea abordează aspecte nereglementate de prezenta directivă.

(15) Pentru a asigura securitatea juridică, prezenta directivă ar trebui să indice data care se ia în considerare pentru a determina dacă un litigiu pe care părtile încearcă să îl solutioneze pe calea medierii este sau nu un litigiu transfrontalier. În absenta unui acord scris, se consideră că părtile decid să recurgă la mediere în momentul în care iau măsuri specifice în vederea initierii procedurii de mediere.

(16) Pentru a asigura încrederea reciprocă necesară cu privire la confidentialitate, la efectul asupra decăderii si a prescriptiei si la recunoasterea si executarea acordurilor rezultate în urma medierii, statele membre ar trebui să încurajeze, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, formarea mediatorilor si introducerea unor mecanisme eficiente de control al calitătii în ceea ce priveste furnizarea serviciilor de mediere.

(17) Statele membre ar trebui să definească astfel de mecanisme, care pot include recurgerea la solutii disponibile pe piată, si nu ar trebui să li se solicite asigurarea vreunei finantări în acest sens. Aceste mecanisme ar trebui să urmărească mentinerea flexibilitătii procedurii de mediere si a autonomiei părtilor si garantarea faptului că medierea este efectuată de o manieră eficace, impartială si competentă. Ar trebui atrasă atentia mediatorilor asupra existentei Codului european de conduită pentru mediatori care ar trebui pus, de asemenea, la dispozitia publicului larg pe internet.

(18) În domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare (1) care stabileste criteriile minime de calitate pe care organele extrajudiciare implicate în solutionarea amiabilă a litigiilor consumatorilor ar trebui să le ofere justitiabililor. Orice mediator sau organism care intră în domeniul de aplicare al acestei recomandări ar trebui încurajat să îi respecte principiile. Pentru a facilita diseminarea informatiilor referitoare la astfel de organisme, Comisia ar trebui să înfiinteze o bază de date cu sistemele extrajudiciare pe care statele membre le consideră conforme cu principiile recomandării mentionate.

(19) Medierea nu ar trebui considerată o solutie inferioară procedurii judiciare din cauza faptului că respectarea acordurilor rezultate în urma medierii ar depinde de bunăvointa părtilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure părtilor unui acord scris rezultat în urma medierii posibilitatea conferirii unui caracter executoriu continutului acestuia. Un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza recunoasterea caracterului executoriu al unui acord numai în cazul în care clauzele acestuia sunt contrare dreptului său, inclusiv dreptului international privat al acestuia, sau în cazul în care legislatia acestuia nu prevede posibilitatea pentru continutul acordului respectiv de a dobândi caracter executoriu. Un astfel de caz ar putea fi cel în care acordul cuprinde obligatii care, prin natura lor, nu pot avea caracter executoriu.

(20) Continutul unui acord rezultat în urma medierii care a devenit executoriu într-un stat membru ar trebui recunoscut si declarat executoriu în celelalte state membre în conformitate cu dreptul comunitar sau national aplicabil. Aceasta se poate realiza, de exemplu, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială (1) sau al Regulamentului (CE) al Consiliului nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotărârilor judecătoresti în materie matrimonială si în materia răspunderii părintesti (2).

(21) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 prevede în mod expres că, pentru a fi executorii în alt stat membru, acordurile dintre părti trebuie să fie executorii în statul membru în care au fost încheiate. În acest sens, în cazul în care continutul unui acord rezultat în urma medierii si care priveste aspecte de dreptul familiei nu este executoriu în statul membru în care a fost încheiat acordul si în care este formulată cererea prin care se solicită conferirea caracterului executoriu, prezenta directivă nu ar trebui să încurajeze părtile să eludeze legile acelui stat membru prin conferirea caracterului executoriu acordului într-un alt stat membru.

(22) Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele din statele membre privind executarea acordurilor rezultate în urma medierii.

(23) Confidentialitatea în procesul de mediere este importantă si de aceea prezenta directivă ar trebui să asigure un grad minim de compatibilitate a normelor de procedură civilă în privinta modului în care să se asigure protectia confidentialitătii medierii în cadrul tuturor procedurilor judiciare în materie civilă si comercială sau în cadrul procedurilor de arbitraj desfăsurate ulterior.

(24) Pentru a încuraja părtile să recurgă la mediere, statele membre ar trebui să se asigure că normele lor privind decăderea si prescriptia extinctivă nu împiedică părtile să facă apel la procedurile judiciare sau la arbitraj în caz de esec al medierii. Statele membre ar trebui să garanteze obtinerea acestui rezultat, chiar dacă prezenta directivă nu armonizează normele de drept intern privind termenele de decădere si de prescriptie. Dispozitiile privind termenele de decădere si de prescriptie din acordurile internationale, astfel cum au fost puse în aplicare în statele membre, de exemplu în domeniul dreptului transporturilor, nu ar trebui să fie afectate de dispozitiile prezentei directive.

(25) Statele membre ar trebui să încurajeze distribuirea către publicul larg a informatiilor privind modalitătile de contactare a mediatorilor si a organizatiilor care oferă servicii de mediere. De asemenea, statele membre ar trebui să încurajeze practicienii în domeniul dreptului să îsi informeze clientii cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere.

(26) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional pentru o mai bună legiferare (3), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele si în interesul Comunitătii, propriile tabele de concordantă care să ilustreze, pe cât posibil, corespondenta dintre prezenta directivă si măsurile de transpunere si să le facă publice.

(27) Prezenta directivă vizează promovarea drepturilor fundamentale si tine seama de principiile care sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(28) Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre si, având în vedere amploarea si efectele actiunii pot fi realizate mai bine la nivelul Comunitătii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiaritătii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalitătii, astfel cum este enuntat la respectivul articol, prezenta directivă nu depăseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene, Regatul Unit si Irlanda si-au exprimat dorinta de a participa la adoptarea si aplicarea prezentei directive.

(30) În conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană si la Tratatul de instituire a Comunitătii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta si nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1


Obiectivul si domeniul de aplicare


(1) Obiectivul prezentei directive este de a facilita accesul la solutionarea alternativă a litigiilor si de a promova solutionarea pe cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii si asigurarea unei relatii echilibrate între mediere si procedurile judiciare.

(2) Prezenta directivă se aplică, în cazul litigiilor transfrontaliere, în materie civilă si comercială, exceptând acele drepturi si obligatii de care părtile nu pot dispune în conformitate cu legislatia aplicabilă corespunzătoare. Directiva nu se aplică, în special, chestiunilor fiscale, vamale sau administrative si nici răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autoritătii publice („acta iure imperii”).

(3) În prezenta directivă, termenul „stat membru” înseamnă statele membre cu exceptia Danemarcei.

Articolul 2


Litigii transfrontaliere


(1) În sensul prezentei directive, un litigiu transfrontalier este acela în care cel putin una dintre părti îsi are domiciliul sau resedinta obisnuită într-un alt stat membru decât cel al oricărei alte părti la data la care:

(a) părtile decid să recurgă la mediere după aparitia litigiului;

(b) medierea este impusă de instantă;

(c) există o obligatie de a recurge la mediere care reiese din

dreptul national; sau

(d) o invitatie este adresată părtilor, în sensul articolului 5.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), în sensul articolelor 7 si 8, un litigiu transfrontalier este în egală măsură cel în care procedurile judiciare sau arbitrale care au urmat medierii între părti sunt initiate în alt stat membru decât cel în care părtile îsi au domiciliul sau resedinta obtinuită la data mentionată la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c).

(3) În sensul aplicării alineatelor (1) si (2), domiciliul se determină în conformitate cu dispozitiile articolelor 59 si 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Articolul 3


Definitii


În sensul prezentei directive se aplică următoarele definitii:

(a) „mediere” înseamnă un proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta, în care două sau mai multe părti într-un litigiu încearcă, din proprie initiativă, să ajungă la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, cu asistenta unui mediator. Acest proces

poate fi initiat de către părti, recomandat sau impus de instantă sau prevăzut de dreptul unui stat membru. Aceasta include medierea efectuată de un judecător care nu este implicat în nicio procedură judiciară conexă litigiului în cauză. Medierea exclude demersurile instantei sau ale judecătorului sesizat de a solutiona litigiul pe parcursul procedurilor judiciare privind litigiul în cauză;

(b) „mediator” înseamnă orice tert chemat să conducă procesul de mediere într-o manieră eficace, impartială si competentă, indiferent de denumirea sau de profesia tertului în statul membru respectiv si de modul în care tertul a fost numit sau i s-a solicitat să efectueze medierea.

Articolul 4


Asigurarea calitătii medierii


(1) Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, elaborarea unor coduri voluntare de conduită si acceptarea acestora de către mediatori si organizatiile care furnizează servicii de mediere, precum si a altor mecanisme eficace de control al calitătii privind furnizarea serviciilor de mediere.

(2) Statele membre încurajează formarea initială si continuă a mediatorilor pentru a asigura efectuarea unei medieri eficace, impartiale si competente fară de părti.

Articolul 5


Recurgerea la mediere


(1) O instantă la care a fost introdusă o actiune poate, atunci când este cazul si având în vedere toate circumstantele cazului respectiv, să invite părtile să recurgă la mediere pentru a solutiona litigiul. Instanta poate, de asemenea, invita părtile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere dacă astfel de sesiuni sunt organizate si sunt usor accesibile.

(2) Prezenta directivă nu aduce atingere legislasiei nationale conform căreia recurgerea la mediere, înainte sau după începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sanctiuni cu conditia ca o astfel de legislatie să nu împiedice părtile să îsi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.

Articolul 6


Caracterul executoriu al acordurilor rezultate în urma medierii


(1) Statele membre asigură părtilor, sau uneia dintre părti cu consimtământul expres al celorlalte, posibilitatea de a solicita dobândirea caracterului executoriu al continutului acordului scris rezultat în urma medierii. Continutul unui astfel de acord dobândeste fortă executorie, cu exceptia cazului în care fie continutul acordului este contrar dreptului statului membru în care este făcută solicitarea, fie dreptul acelui stat membru nu prevede posibilitatea conferirii acestuia un caracter executoriu.

(2) Continutul acordului poate dobândi caracter executoriu printr-o hotărâre, decizie sau act autentic emise de o instantă sau de o altă autoritate competentă în conformitate cu dreptul statului membru în care a fost făcută solicitarea.

(3) Statele membre comunică Comisiei denumirile instantelor judecătoresti sau ale altor autorităti competente să primească cereri în conformitate cu alineatele (1) si (2).

(4) Nicio dispozitie a prezentului articol nu aduce atingere normelor aplicabile recunoasterii si executării în alt stat membru a unui acord al cărui continut a dobândit caracter executoriu în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 7


Confidentialitatea medierii


(1) Dat fiind că este de dorit ca medierea să aibă loc într-un mod care respectă confidentialitatea, statele membre se asigură că, cu exceptia cazului în care părtile hotărăsc altfel, nici mediatorii, nici cei implicati în administrarea procesului de mediere să nu fie obligati să aducă probe în cursul procedurilor judiciare civile si comerciale sau în cursul procedurilor arbitrale privind informatii rezultate din sau în legătură cu procesul de mediere, cu exceptia cazului în care:

(a) acest lucru este necesar pentru considerente imperioase de ordine publică ale statului membru respectiv, în special pentru a asigura protectia interesului superior al copilului sau pentru a împiedica vătămarea integritătii fizice sau psihice a unei persoane; sau

(b) divulgarea continutului acordului rezultat în urma medierii este necesară punerii în aplicare sau executării acestuia.

(2) Nicio prevedere din alineatul (1) nu împiedică statele membre să adopte măsuri mai stricte pentru a proteja confidentialitatea medierii.

Articolul 8


Efectul medierii asupra termenelor de decădere si de prescriptie


(1) Statele membre se asigură că părtile care aleg medierea în vederea solutionării unui litigiu nu vor fi ulterior împiedicate să initieze o procedură judiciară sau arbitrală privind respectivul litigiu ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau de prescriptie extinctive pe durata procesului de mediere.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere dispozitiilor privind termenele de decădere si de prescriptie din acordurile internationale la care sunt părti statele membre.

Articolul 9


Informarea publicului larg


Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, punerea la dispozitia publicului larg, în special pe internet, a informatiilor privind modalitătile de contactare a mediatorilor si a organizatiilor care oferă servicii de mediere.

Articolul 10


Informatii referitoare la autoritătile si instantele competente


Comisia face publice, prin orice mijloace corespunzătoare, informatiile referitoare la instantele sau autoritătile competente comunicate de către statele membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

Articolul 11


Revizuirea


Nu mai târziu de 21 mai 2016, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive. Acest raport analizează evolutia medierii în Uniunea Europeană si impactul prezentei directive în statele membre. Dacă este necesar, raportul este însotit de propuneri în vederea adaptării prezentei directive.

DIRECTIVA 2008/52/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială

Este necesară adoptarea „Statutului profesiei de mediator”!

Profesia de mediator este o profesie liberală în care membrii săi, conştienţi de puterea autodeterminării, sunt organizaţi în asociaţii profesionale locale şi naţionale, însă, ca la alte profesii liberale, rămâne valabilă nevoia de delimitare a atribuţiilor operaţional-tehnice care privesc calitatea profesiei de atribuţiile strategice care privesc protejarea statutului mediatorilor.
Experienţa altor profesii liberale[1] ne demonstrează că pe lângă legile proprii de organizare şi exercitare a profesiilor liberale, codurile proprii de etică şi deontologie profesională, hotârârile organelor de conducere autonome, fie că vorbim de profesia de avocat, consilier juridic, notar, executor judecătoresc, practician în insolvenţă, medic, farmacist, arhitect sau de celelalte profesii liberale, elementul comun suplimentar este existenţa unui Statut al profesiei respective care creează premisa preîntâmpinării şi rezolvării problemelor cu care se confruntă respectivele profesii liberale.
Apare astfel ca evidentă necesitatea adoptării de către toate asociaţiile profesionale din domeniul medierii a unui „Statut al profesiei de mediator” care să aibă caracter de suport pentru Consiliul de mediere dar care să devină totodată şi bază pentru constituirea cadrului decizional al corpului profesional al mediatorilor, ca for suprem al profesiei.
Demersuri similare privind necesitatea statutului profesiei au fost semnalate şi anterior[2] întrucât acoperirea acestui „vid statutar” din profesie impune o reacţie corespunzătoare a asociaţiilor profesionale în sensul asumării rolului pe care în au şi anume acela de corp profesional iar noul Consiliul de mediere trebuie să aibă ca punct prioritar de reglementare supunerea spre dezbatere a „Statutului profesiei de mediator” şi realizarea nivelului maxim de control şi reglementare a corpului profesional, absolut necesar în cadrul profesiei .

Pentru cele expuse supra, beneficiind şi de experienţa statutară a celorlalte profesii liberale, în numele Centrului de Mediere Oneşti, în aplicarea art.24 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, este în curs de elaborare şi, în cel mai scurt timp posibil, va fi supus dezbaterii publice un proiect de Statut al profesiei de mediator, care să reglementeze: principiile şi regulile fundamentale ale exercitãrii profesiei de mediator, organizarea profesiei de mediator, activitatea profesionalã a mediatorului, integritatea profesiei de mediator, pregãtirea şi perfecţionarea profesionalã a mediatorilor, exercitarea în România a profesiei de cãtre mediatorii care au obţinut calificarea profesionalã în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, etc.

CENTRUL DE MEDIERE ONEŞTI
Mediator Robert-Ionuţ CHIRIAC

1.Statutul profesiei de avocat, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 45 din 13 ianuarie 2005, Statutul profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 684 din 29 iulie 2004, Statutul al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, publicat in Monitorul Oficial
Partea I nr. 713 din 26/10/2010, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, publicat in Monitorul Oficial 678 din 6 octombrie 2010, etc.
2. Constantin-Adi Gavrilă, Marin Pădeanu, Statutul profesiei de mediator, http://www.juridice.ro/138876/statutul-profesiei-de-mediator.html ; Gheorghe Şurtea - mediator Arad, Propunere cu privire la modificarea ROF si a organizarii mediatorilor, www.medieresurtea.ro.

Art.III, teza întâi din Legea nr.370/2009 CONSTITUŢIONAL!

In data de 22.03.2011, Curtea Constitutionala a solutionat exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art III, teza intai din Legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, in Dosarul cu nr 4403D/2010. Solutia instantei: exceptia de neconstitutionalitate a art.III, teza I din Legea nr.370/2009 a fost respinsa prin Decizia Curtii Constitutionale nr.447/07.04.2011.
In drept, potrivit dispozitiilor Art. III. — In termen de o luna de la intrarea in vigoare a prezentei legi vor avea loc alegeri pentru Consiliul de mediere. Orice mediator autorizat care se regaseste pe Tabloul mediatorilor va putea candida, cu respectarea dispozitiilor art. 17 alin. (6) din Legea nr. 192/2006, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege. Respingerea exceptiei de neconstitutionalitate genereaza ca efect organizarea de alegeri la Consiliul de Mediere din Romania! Succes colegilor mediatori la alegeri! Nadajduiesc in organizarea unor alegeri libere, directe, corecte si transparente prin vot democratic! Imi exprim increderea ca votul individual al fiecarui mediator autorizat va contribui decisiv la viitorul medierii in Romania!
Cu stimă,
Birou de Mediator
Robert-Ionut CHIRIAC

ALEGE MEDIEREA, RENUNŢĂ LA PROCESE ÎN INSTANŢĂ!

ALEGE MEDIEREA, RENUNTA LA PROCESE IN INSTANTA

Sunt multe avantaje ale solutionarii disputelor prin mediere, spre deosebire de calea clasica de rezolvare, prin instantele judecatoresti:
· disputele se rezolva mai repede
· costurile sunt mai mici
· solutia este decisa de catre parti
· permite gasirea unor solutii si remedii creative adaptate la nevoile si resursele partilor in disputa
· implica un stres mai mic
· imbunatateste sau pastreaza relatiile
· asigura confidentialitate
· modul de lucru este flexibil
· discutiile au loc intr-un cadru informal

MEDIEREA POATE FI UTILIZATA IN MULTE SITUATII

· Deteriorarea unei relatii de familie sau divort care include separarea bunurilor si implicarea in cresterea copiilor
· Dispute privind afaceri
· Dispute la locul de munca
· Dispute in comunitate
· Dispute de mediu
· Proprietar - chirias
· Angajat - angajator
· Contracte
· Imobiliare
· Dispute organizationale
· Discriminare

Arta negocierii trebuie să devină un instrument la îndemâna fiecăruia

Conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi, inerentă în relaţiile între oamenii adulţi, dar şi între copii. În şcoala românească, medierea conflictelor este un concept relativ nou. În ultimii ani, există tot mai multe programe, la nivel naţional, care au ca scop pregătirea copiilor pentru a face faţă unor astfel de situaţii.

Cercul Pedagogic al Coordonatorilor de Proiecte şi Programe Educative Şcolare şi Extraşcolare a fost gazda uneid ezbateri care a avut ca temă „Medierea conflictelor de către elevi”. La dezbatere au participat profesorii coordonatori şi elevii şcolii.

Profesorii sunt cei care au puterea de a influenţa, în mod semnificativ, vieţile elevilor, au puterea de a-i ajuta să îşi formeze o imagine mai clară despre ei înşişi şi despre societate. Astfel, cu ajutorul dascălilor, elevii pot învăţa să-şi asume greşelile şi să iasă cu tact şi înţelegere din situaţiile conflictuale.

Tema „Medierea conflictelor de către elevi” este o temă foarte frumoasă şi de actualitate. Arta negocierii trebuie să devină un instrument la îndemâna fiecăruia. Programul poate deveni o legătură între elevi, profesori, comunitate şi trebuie să aibă ca scop medierea conflictelor.

Sursa: http://www.expresuldesinaia.ro/vagon-restaurant/copiii-invata-sa-medieze-un-conflict.php?utm_source=Feed&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+ExpresulDeSinaia+%28Expresul+de+Sinaia%29